„Vă admir modestia, dar se pare că ați făcut dovada unei bune cunoașteri a unor secrete ale naturii. Prin urmare, am nevoie de un om cu o asemenea știință, care să nu fie francez și care, fără a compromite coroana, să se poată strecura pe o corabie aflată pe punctul de plecare din Amsterdam cu scopul de a descoperi un nou secret, într-un fel legat de folosirea acelei pulberi.”
Mai preveni încă o obiecție a lui Roberto: „Nu vă temeți, avem nevoie să știți ce anume căutam, ca să puteți interpreta până și semnele cele mai incerte. Voim să fiți informat ca un expert asupra lucrului în cauză, mai ales că vă vedem așa de pregătit să ne faceți pe plac. Veți avea un maestru de mare talent, și să nu vă lăsați înșelat de vârsta lui tânără”. Întinse o mână și trase de un șnur. Nu se auzi nici un sunet, dar gestul făcuse probabil să sune în altă parte un clopoțel sau vreun alt semnal – așa deduse Roberto, cel puțin, într-o epocă în care marii seniori strigau în gura mare ca să-și cheme servitorii.
Într-adevăr, după câteva clipe intră cu respectuoasă supunere un tânăr ce arăta abia trecut de douăzeci de ani.
„Fii binevenit, Colbert, acesta-i omul despre care ți-am vorbit astăzi”, îi spuse Mazarin, iar apoi lui Roberto: „Colbert, care se inițiază foarte promițător în secretele administrației Statului, se gândește de mult timp la o problemă ce-i stă foarte mult la inimă Cardinalului de Richelieu și, înainte ca Eminența Sa Cardinalul să ia cârma acestui mare vas a cărui căpetenie este Ludovic al XIII-lea, marina franceză era un nimic pe lângă aceea a dușmanilor noștri, în război ca și pe timp de pace. Acum putem să ne mândrim cu șantierele noastre navale, cu flota de la Răsărit, precum și cu cea de la Apus, și îți vei fi amintind cu ce succes, nu mai mult de acum șase luni, Marchizul de Breze a putut să alinieze în fața Barcelonei patruzeci și patru de corăbii, paisprezece galere și nu-mi mai amintesc câte alte nave. Ne-am întărit cuceririle noastre din Noua Franță, ne-am asigurat stăpânirea în Martinica și Guadalupa, ca și în atâtea dintre insulele acelea din Peru, cum îi place Cardinalului să spună. Am început să construim companii comerciale, chiar dacă nu cu mare succes până acum, însă, cu toate astea, în Provinciile Unite, în Anglia, Portugalia și Spania nu există familie nobilă care să nu-și aibă unul din membrii familiei sale plecat să facă avere pe mare; nu este la fel și în Franța din nefericire. Dovadă e faptul că știm probabil destule despre Lumea Nouă, dar foarte puține despre cea Foarte Nouă. Arată-i Colbert, prietenului nostru ce lipsită de uscat pare cealaltă partea a globului de colo”.
Tânărul mișcă globul și Mazarin surâse cu melancolie: „Vai, întinderea aceasta de ape nu-i goală din cauza unei naturi vitrege; e goală pentru că noi știm prea puțin despre generozitatea ei. Ști totuși, după descoperirea unei căi occidentale de navigație prin arhipelagul Moluștelor, e în joc tocmai zona aceasta imensă, neexplorata, care se întinde între coastele de vest ale continentului american și ultimele margini orientale ale Asiei. Vorbesc de oceanul zis Pacific, cum au vrut să-l numească portughezii, pe care se întinde cu siguranță Pământul Necunoscut Austral și din care se cunosc puține insule și puține coaste vagi, însă destul ca să știm despre el că adăpostește bogății fabuloase. Iar pe apele acelea se vântură acum de o bucată de timp aventurieri ce nu vorbesc limba noastră. Prietenul nostru Colbert, având ceea ce eu nu consider a fi doar o trăsnaie tinerească, îndrăgește ideea unei prezențe franceze în mările acelea. Cu atât mai mult cu cât bănuim că primul care a pus piciorul pe un Pământ Austral a fost domnul de Gonneville, și asta cu șaisprezece ani înainte de isprava lui Magellan. Cu toate astea, acel viteaz gentilom sau cleric, ce-o fi fost el, a neglijat să înregistreze pe hărți locul unde a acostat. Putem oare să credem că un bun francez a fost atât de neprevăzător? Cu siguranță că nu, ci că în epoca aceea îndepărtată nu avea cum să rezolve pe deplin o problemă ca asta. Dar această problemă, și o să fii uimit aflând care anume, a rămas un mister și pentru noi”.
Făcu o pauză, iar Roberto înțelese că, dat fiind că și cardinalul, și Colbert cunoșteau, dacă nu soluția, cel puțin numele misterului, pauza era numai în cinstea lui. Crezu că-i bine să joace rolul spectatorului uluit și întrebă: „Și care este acest mister, Eminență?”
Mazarin îl privi pe Colbert cu un aer complice si zise: „Este misterul longitudinilor”. Colbert dădu cu gravitate din cap, confirmând.
„Pentru soluția acestei probleme legate de Punto Fijo”, urmă cardinalul, „acum șaptezeci de ani Filip al II-lea al Spaniei oferea o avere, iar mai târziu Filip al III-lea promitea șaisprezece mii de ducați rentă perpetuă și două mii rentă viageră, iar Statele Generale ale Olandei treizeci de mii de florini. Nici noi nu ne-am zgârcit cu ajutoarele în bani față de astronomi merituoși… Apropo, Colbert, doctorul acela, Morin, sunt opt ani de când îl facem să aștepte…”
„Eminență, voi înșivă spuneți că sunteți convins că povestea aceea cu paralaxa lunară e o himeră…”
„Da, dar ca să-și susțină ipoteza aceea foarte îndoielnică, el a studiat cu eficacitate și le-a criticat pe celelalte. Să-l facem să participe la acest nou proiect, ar putea sa-i dea lămuriri domnului San Patrizio. Să i se ofere o pensie, nu e nimic care să stimuleze ca banul bunele înclinări. Dacă ideea lui ar conține un grăunte de adevăr, vom putea să ne asigurăm mai bine și, în același timp, vom putea evita ca, simțindu-se părăsit în patria lui, să cedeze solicitării olandezilor. Mi se pare că tocmai olandezii sunt cei care, văzându-i pe spanioli că șovăie, au început să trateze cu acel Galilei, iar noi am face bine să nu rămânem pe dinafara acestei situații…”.
Cartea Insula din ziua de ieri poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,5 rating based on 15.850 ratings (all editions)
ISBN-10: 9734682512
ISBN-13: 9789734682515
Goodreads: 54590422
Author(s):Publisher: Polirom
Published: 7//2020
Insula din ziua de ieri este al treilea roman al medievistului si semioticianului Umberto Eco. Roberto della Griva, un tinar nobil italian din secolul al XVII-lea insarcinat cu o misiune delicata si primejdioasa, a supravietuit razboiului, Bastiliei, santajului politic, calatoriei pe mari si naufragiului, pentru a se pomeni izolat pe un vas in mijlocul Pacificului. Daca ar ajunge la insula pe care o are in fata, nu doar soarta lui, ci insusi cursul timpului s-ar putea modifica, dar Roberto nu stie sa inoate… In acest roman care imbina dragostea, aventura, cunoasterea si intriga politica, Eco ofera o adevarata lectie de naratologie, schimbind frecvent registrele povestirii si recurgind la spectaculoase volute stilistice. Roman-scoala al postmodernismului literar, Insula din ziua de ieri este totodata o splendida utopie a depasirii limitelor.
„Prin cel de-al treilea roman al sau, Umberto Eco rezolva problema scriiturii, schimbind registrele povestirii dupa retetele recente ale postmodernismului. Recurgind la volutele stilistice multicolore ingaduite de concettismul barochizant, naratorul inventeaza o splendida Utopie a depasirii Limitei Timp prin recuperarea zilei de ieri, intr-un efort gnoseologic plin de peripetii exotice si galante.” (Marin Mincu)
„Insula din ziua de ieri este o poveste ingenioasa care debuteaza cu un naufragiu. Prins in capcana, eroul acesteia, Roberto della Griva, un nobil din Italia Renasterii, rememoreaza bataliile la care a asistat, farmecul vietii pariziene, misiunea sa de spion, incurcaturile amoroase si incercarile de a rezolva problema longitudinii prin mijloace dintre cele mai uimitoare. Universul creat de Umberto Eco este o lume de metafore si paradoxuri izvorata din imaginatia unui savant remarcabil.“ (Library Journal)
„Povestea vietii lui Roberto della Griva ofera cadrul perfect pentru a zugravi aventuri captivante, intelectuali delicios de iconoclasti si comentarii de o ironie savuroasa despre absurditatea Razboiului de Treizeci de Ani, dar si observatii profunde privitoare la consecintele dezvoltarii cunoasterii stiintifice intr-o lume dominata de religie si politica.“ (Booklist)
Fragmentul zilei – 4 septembrie 2020: Insula din ziua de ieri – Umberto Eco