Impunătorul conac în stil Beaux-Arts de pe Riverside Drive, între străzile 137 și 138, deși era îngrijit cu atenție și păstrat impecabil, părea să fie nelocuit. În seara aceea urâtă de iunie, nu se zărea nicio siluetă în cerdacul cu privire spre râul Hudson. Nicio lumină nu se scurgea prin bovindourile decorative. De fapt, singura licărire provenea de la becul din fața ușii care ilumina aleea de intrare ce se sfârșea cu o poartă zidită.
Aparențele pot fi însă înșelătoare, uneori din intenție. Fiindcă la Riverside 891 era rezidența agentului special FBI Aloysius Pendergast, un om care aprecia intimitatea mai presus de orice.
În biblioteca reședinței, Pendergast stătea într-un fotoliu de piele. De începuse deja vara, noaptea era rece și umedă, iar în șemineu strălucea un foc molcom. Frunzărea un exemplar din Manyoshu, o veche și apreciată antologie de poezie japoneză datând din anul 750. Un mic tetsubin, ceainic de fier japonez, se găsea pe masa de lângă el, împreună cu o ceașcă din porțelan de China plină cu ceai verde. Nu se auzeau decât trosnetele bețișoarelor aromatice care ardeau liniștit și bubuitul îndepărtat al tunetelor, de dincolo de obloanele închise.
Din holul de intrare, se auzi zgomotul stins al unor pași și, după aceea, în cadrul ușii bibliotecii apăru Constance Greene. Purta o rochie simplă, de seară. Ochii ei de culoare violet și părul negru, aranjat într-un coc de modă veche, contrastau cu fața palidă. Ținea un snop de scrisori într-o mână.
– Poșta, zise ea.
Pendergast își înclină ușor capul, punând apoi cartea deoparte.
Constance se așeză lângă bărbat și observă că de când se întorsese de la ceea ce el numea „aventura mea în Colorado”, nu mai arăta ca înainte. Starea minții lui era un permanent motiv de îngrijorare pentru ea, după evenimentele din anul precedent.
Începu să sorteze teancul subțire de plicuri, scoțându-le pe cele despre care știa că nu o să-l intereseze. Lui Pendergast nu-i plăcea să dea atenție detaliilor cotidiene. Angajase o firmă discretă și veche de avocați New Orleans, cu care familia sa colaborase de multă vreme, ca să plătească facturile și să administreze o parte a venitului său neobișnuit de mare. Mai avea și o instituție bancară din New York care îi administra investițiile, fondurile și proprietățile imobiliare. Toată corespondența era direcționată spre o căsuță dintr-un oficiu poștal, de unde Proctor, șoferul, bodyguardul și factotumul său, o ridica regulat. În momentul acela însă, Proctor se pregătea să plece într-o vizită la rudele sale din Alsacia, așa încât Constance se oferise să se ocupe ea de chestiunile epistolare.
– Avem o scrisoare de la Corrie Swanson.
– Deschide-o, te rog.
– E atașată o fotocopie a unei scrisori a lui John Jay. Teza ei a câștigat premiul Rosewell.
– Așa e. Am participat la ceremonie.
– Sunt sigură că a apreciat gestul.
– Se întâmplă doar arareori ca o ceremonie să ofere mai mult decât o înșiruire anesteziantă de platitudini și ipocrizie amestecată cu acordurile marșurilor Pomp and Circumstance, zise Pendergast luând o înghițitură mică de ceai. N-a fost și cazul aceleia.
Constance continuă să sorteze corespondența.
– Iată și o scrisoare de la Vincent D’Agosta și Laura Hayward.
Bărbatul îi făcu semn să o examineze.
– E o scrisoare de mulțumire pentru darul de nuntă și una pentru petrecere.
Pendergast dădu iarăși din cap, în timp ce Constance puse scrisoarea deoparte. cu o lună înainte, în preziua nunții lui D’Agosta, Pendergast organizase o petrecere pentru cuplul de însurăței care constase în feluri de mâncare pe care le preparase chiar el, acompaniate de vinuri rare, din propria pivniță. Gestul acesta o făcuse pe Constance, mai mult decât orice, să creadă că Pendergast își revenise în urma recentei sale traume emoționale.
Examină alte câteva scrisori, le puse deoparte pe cele de interes, iar pe restul le aruncă în foc.
– Cum merge proiectul, Constance? întrebă Pendergast în timp ce-și turna o nouă ceașcă de ceai.
– Foarte bine. Chiar ieri am primit un pachet din Franța de la Bureau Ancestre du Dijon, pe care încerc acum să-l integrez cu ceea ce am adunat deja din Veneția și din Louisiana. Când ai timp, aș avea câteva întrebări pe care să ți le adresez despre Augustus Robespierre St. Cyr Pendergast.
– Majoritatea informațiilor pe care le am provin din istoria orală a familiei: basme, legende și câteva povești înfiorătoare. Pe cele mai multe dintre ele ți le voi împărtăși cu plăcere.
– Cele mai multe? Speram să mi le zici pe toate.
– Mă te, că există câteva schelete în șifonierele familiei Pendergast. La figurat, dar și în sens propriu, și trebuie să le ascund chiar și de tine.
Constance oftă și se ridică. Pendergast se întoarse la cartea lui de poezie, iar ea plecă, coborî din nou în holul pe ai cărui pereți erau vitrine de muzeu pline de obiecte curioase și apoi intră printr-o ușă într-un spațiu lung și întunecat, lambrisat cu stejar înnegrit de vreme. Încăperea era dominată de o masă de lemn ca dintr-un refectoriu, aproape la fel de lungă cât camera. Capătul apropiat era acoperit de ziare, scrisori vechi, facturi, fotografii și gravuri îngălbenite, stenograme din sălile de judecată, memorii, extrase din ziare microfilmate și alte documente, aranjate toate în teancuri ordonate. Lângă ele stătea un laptop al cărui ecran strălucea discret în camera întunecată. Cu câteva luni înainte, Constance își asumase sarcina de a pregăti o genealogie a familiei Pendergast. Își dorise deopotrivă să-și satisfacă propria curiozitate, dar și să îl salveze pe Pendergast de el însuși. totul se dovedise însă fantastic de complex și de enervant, dar neînchipuit de fascinant.
Cartea Labirintul albastru poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,1 rating based on 23.757 ratings (all editions)
ISBN-10: 6060063969
ISBN-13: 9786060063964
Goodreads: 57049579
Author(s):Publisher: Rao
Published: //2020
Agentul special FBI Aloysus Pendergast a avut mulți adversari de-a lungul timpului, iar unul dintre cei mai mari este chiar fiul său, Alban. Când acesta este lăsat mort în față casei agentului, Pendergast știe că nu are de ales și trebuie să descopere asasinul. Un turcoaz rar descoperit în stomacul lui Alban îl trimite pe agent într-o mină părăsită în California, unde însă îl așteaptă o capcană întinsă cu grijă de un geniu care vrea să se răzbune pe întreaga familie Pendergast pentru o fărădelege comisă de unul dintre strămoși. O altă crimă este comisă în Muzeul de Istorie Naturală, iar cele două sunt legate. Și așa începe devoalarea unei conspirații care începe cu patentarea unui medicament și se încheie cu lupte bizare ce implică acid triflic și săgeți otrăvite.
Fragmentul zilei – 13 septembrie 2020: Labirintul albastru – Preston & Child