Volumul „Transparent” ne relatează versificat poveștile iubirii unui tânăr personaj feminin, recognoscibil chiar și într-o comedie cehoviană, ne spune autoarea. Iubirea e descrisă din cele mai variate perspective, meritul tinerei autoare-actrițe fiind prezentarea unor situații de viață diferite și foarte concrete în care cititorul își poate regăsi cu ușurință propriile experiențe. Unele dintre poezii sunt de-a dreptul naive dar impresionează prin curățenia expresiei și ingenuitatea monologului interior al autoarei, altele sunt surprinzător de complexe având în vedere prospețimea vârstei sale.
În unele poezii prevalează analiza experienței propriilor iubiri, în altele sinteza. Autoarea utilizează forme inspirate, rimate și jocuri repetitive ce devin foarte sugestive.
Cartea ne oferă, datorită unei abordări de o rară sinceritate, o excelentă viziune asupra specificului relațiilor tinerei generații. Tema unică e iubirea și nu am putea spune că pe toată gama – de la extaz la agonie. De extaz poate fi vorba doar în măsura în care femeia-autor este îndrăgostită de iubire, idealizează sentimentul, fără să aibă ocazia concretă de a-l experimenta reciproc. Și totuși, asta nu o împiedică să iubească, chiar și atunci când suferă, pierde, renunță. Paleta „agoniei” este mult mai vastă pentru că prezintă situații de viață atât de variate și exprimă, în fond, deruta relațională a unei generații incapabile de contact real, direct, incapabile de dăruire și cu atât mai puțin de sacrificiu. Deruta personajului masculin ce străbate majoritatea textelor pare a fi deruta colegilor de generație, incapabili de o asumare mai profundă a relațiilor de iubire. Opțiunea personajului feminin, pe de altă parte, variază de la iertare, sacrificiu, iubire necondiționată până la provocare, acuzare, abandon în cele din urmă.
O situație inedită ne oferă textul „Scrisoare către cealaltă” în care tânăra are forța de a se adresa, ironic, evident, „dragei actuale”.
Meritul cel mai mare al acestui volum de debut mi se pare acela de a crea o poveste despre relații din poeme ce se constituie în bucățele de puzzle, mai mici sau mai mari, mai fericite sau mai nefericite, ale iubirii unei tinere a acestui mileniu. Roxana Soare și-a învățat lecțiile cele mai importante de arta actorului, acum mai rămâne să continue să-și exprime experiențele de viață transformându-le în texte cu valoare literară, reprezentative pentru femeile oricărei generații.
*
La mare
Simt miros de mare,
Totu-i minunat,
Dar am o întrebare…
Oare m-ai uitat?
Vântu-mi bate-n păr
Și mă simt acasă.
De tine mi-e dor,
De tine sunt atrasă.
Stau pe-al mării mal,
Ca un pescăruș
Și urmăresc un val,
Până spre apus!
Moment lirico-artistic:
Eu privind spre val…
Roman beletristic,
Rolul principal.
Privesc mereu în zare,
Și vreau să apari…
Am venit la mare,
La ce te așteptai?
*
Scrisoare către cealaltă
De-ai știi tu, dragă actuală,
Povestea noastră de iubire…
Povestea nu a fost banală,
A mea, și-a omului de lângă tine!
De-ai știi tu câte sentimente,
Se nășteau printr-o privire!
N-ai trăit asemenea momente,
De completă fericire…
De-ai știi tu, dragă actuală,
Că n-o să uite prea ușor…
N-ai învățat încă la școală,
Dar sentimentele nu mor.
De-ai știi tu, dragă actuală,
Că banii nu pot cumpăra,
Cu un abonament la sală,
Pe omul din viața ta!
De-ai știi tu, dragă actuală,
Că nici nu s-a terminat!
Că viața lui e încă amară
Când stă lângă tine-n pat!
Să știi trecătoare, tu!
Iubirea lui îmi aparține!
Lângă mine-i sufletul,
Chiar de fizic e cu tine!
Dar nu știi, dragă actuală
Și te minți mereu!
N-aș vrea să fac eu să te doară,
Dar ce-i al tău…e-al meu!
Cartea Transparent poate fi achiziționată de la: