„Am devenit copilul lui și am fost silita sa cresc împotriva morții. Mi s-a vorbit pe un ton șuierător. Mi s-a dat peste mâini și am fost străfulgerată cu privirea. Dar nimeni nu m-a întrebat vreodată în care casa, în care loc, la care masa, în ce pat și în ce țară aș fi vrut să merg, să mănânc, să dorm sau să iubesc pe cineva cu frică, mai mult decât acasă.”
Animalul inimii – Herta Müller