Trăim într-o lume în care anorexia și bulimia sunt boli destul de des întâlnite. Ele sunt boli ale timpurilor moderne și constituie două fețe ale aceleiași monezi. Aceste tulburări de alimentație exprimă, printre altele, la nivel simbolic relația noastră disfuncțională cu informația.
Suntem „hrăniți” cu informație, chiar dacă nu avem nevoie. Pe internet, în librării, la televizor, găsim foarte multă informație din diverse domenii. Este bine că există informare. Astfel putem alege. Nu toată informația este însă, utilă și netoxică. Unele tipuri de informații se dovedesc a fi toxice.
Ce are de a face teama cu bulimia și anorexia? Persoana cu bulimie are un gol interior (o lipsă de afectivitate deseori), o anxietate pe care simte nevoia s-o umple. Bombardamentul de informație ne condamnă cumva la bulimie informațională. Persoana cu anorexie, la polul opus, are teama de a nu fi perfectă și preferă să fugă de lume, să se ascundă, să dispară, să se anuleze, să moară la nivel simbolic și fizic.
Hrana, de orice fel ar fi ea (pentru trup, pentru minte, pentru suflet) ne ține în viață, însă și când e prea multă ne omoară și când e prea puțină sau deloc, murim. Anorexia sau goana după o perfecțiune abstractă cuplată cu o ură de sine puternică și bulimia (goana după orice fel de hrană, indiferent câtă și oricum ar fi), constituie două boli care ne bântuie social. Există două atitudini extreme ale lumii în care trăim care au legătură cu tulburările de alimentație. Deseori retragerea din social (călugăria, spre exemplu) nu înseamnă decât anorexie socială (asceții sunt deseori din punct de vedere corporal destul de supli și suferă de bulimie spirituală). Asceții nu mai aparțin societății. Pe de altă parte, există oameni care se îndoapă cu stimuli de orice fel: de la activitate, la mâncare, la sex.
Și mai există actualmente un fenomen, pe care l-aș introduce la bulimie spirituală. Circulă de ceva vreme, multă informație în domeniul spiritualității. După mine, excesul de astfel de informație constituie tot o formă de bulimie. Adepții acestui curent se străduiesc (de multe ori fără succes) să fie puri, perfecți, fără pată, fără a își sonda interiorul. Am observat chiar un limbaj tipic pentru unele persoane care se declară preocupate de spiritualitate. Partea mai puțin bună este aceea că în spatele limbajului spiritualizat se află de multe ori un interior nedescoperit și o teamă de viața reală. Cea mai bună formă de a observa adevărata fire a noastră este într-o mulțime. Într-o mare de oameni și un intelectual nu se mai comportă ca un intelectual, vorba lui Gustave Le Bon. Dacă mereu ne abținem să înjurăm (și în situații adecvate, când se pretează s-o facem) se prea poate să devenim violenți la un moment dat în situații neadecvate și acest lucru să ne coste. A proslăvi „Lumina și Frumosul” și a arunca sub preș „Urâtul și Întunericul” propriu, înseamnă a nega o parte din Sine.
La un moment dat ajungem să facem indigestie de atâta informație și firește unii dintre noi nu mai putem să diferențiem informația corectă, realistă, cu adevărat eficientă și de folos, de informația aiuristică, cețoasă, artificială, pseudo-spirituală. După mine informația pseudo-spirituală este o informație care face exces de „spiritualitate”, culmea în detrimentul spiritualității autentice. Bulimic este și cel care se preocupă de partea materială necumpătat dar și cel care neagă partea materială (cel care urăște partea materială).
O altă modă este cea a training-urilor, organizate și consumate excesiv, fără discernământ și gândire. Dezvoltarea personală este un termen la modă. Sub acest concept însă se ascund multe capcane la care mă voi referi mai târziu în carte.
Printre temele pe care le-am găsit obsesiv pe internet și chiar în cărți sunt: idei despre conspirații mondiale, site-uri care proslăvesc medicina naturistă și aruncă la coș medicina alopată, vaccinurile și toate medicamentele medicinei clasice, tipuri de training-uri minune care îți rezolvă problemele vieții într-o zi și multe alte asemenea năzdrăvănii. Aceia care cred că „Cineva” dorește să extermine popoarele, sunt deseori adepții extremiști ai tratamentelor exclusiv naturiste, dorind astfel inconștient să controleze boala, de fapt moartea. Adepții întoarcerii la natură pun la îndoială orice progres al științei. Ei cred deseori că orice medicament le face rău și desigur că așa se întâmplă conform profeției autoîmplinite.
Pe internet, la televizor și e-mail-uri primim diverse idei și reclame de genul: „nu mai faceți nici un vaccin „, „dacă faci X terapie nu ajungi la cancer sau scapi de cancer”. Firește că este necesar să alegem de exemplu, o vaccinare având informații dare despre beneficiile și riscurile acelui vaccin. Persoanele care îmbrățișează nediscriminatoriu medicina alopată sau dimpotrivă medicina alternativă, ignoră informațiile benefice din tabăra cealaltă. Cert este, că nu ne dă nimeni nici o garanție că vom rămâne în viață dacă alegem sau nu un tratament. Contează intuiția fiecăruia în alegerea tratamentului și alimentației. Nu sunt împotriva tratamentelor alternative, ba dimpotrivă, însă prefer să fie administrate cu rațiune și discernământ, corelate cu alte tratamente alopate și deseori cu terapie de suport sau l și psihoterapie.
În anumite cazuri este necesară o intervenție chirurgicală și în altele nu, ci o intervenție alternativă, sau poate uneori sunt necesare ambele intervenții.
Paradoxul este că oricât de mult ne-am feri (inconștient sau conștient) de finitudine, ea rămâne acolo, e o certitudine pe care de multe ori refuzăm s-o conștientizăm și s-o acceptăm. Teama de boli grave, degenerative are la bază teama de finitudine.
Teama de moarte este mai prezentă ca oricând în lumea noastră. Deși astăzi există atâtea explicații privind cauzele bolilor, cert este că nici un remediu alopat sau nealopat nu ne asigură nemurirea. Până la urmă tot murim.
Şi atunci cum să diferențiem informațiile care ne ajută cu adevărat de cele care sunt neeficiente. Eu personal mă întorc la intuiție. Intuiția ne ajută în momentele în care mintea e prea plină. Intuiția mă ajută împreună cu partea rațională și realistă din mine să discern între o informație manipulativă și o informație demnă de luat în seamă. Desigur că nu pot tot timpul să diferențiez o informație utilă de una plină de reziduuri, însă important este că pot căuta și altă informație clarificatoare, Spor la discernământ și intuiție!
Cartea Acolo unde poți fugi de tine și de viața ta poate fi achiziționată de la: