„Laurence ieși de sub streșini și se apropie de parapet; aerul avea o răcoare plăcută după ploaie și umezeala nu-l deranja. Aerul jilav pe față era bine-venit și mai familiar, după anii petrecuți pe mare, decât toate celelalte lucruri care-l înconjurau. Vântul alungase, amabil, ultimii nori de furtună rătăciți; acum aburul se răsucea molatic pe pietrele străvechi, rotunjite și netede, ale aleilor, alunecoase, gri și strălucitoare sub luna în al treilea pătrar, iar adierea era încărcată de mirosul piersicilor răscoapte, care căzuseră din pomi și se zdrobiseră de pavaj.”
Războiul pulberii negre, Temeraire, Vol. 3 – Naomi Novik