Reveniți la ambasadă, Gordon Backfield deschise un sertar și scoase mai multe fotografii pe care i le întinse lui Malko.- Iată legătura dintre Viktor But și Pisit Aspiradee.
Fotografiile, toate luate de la distanță, reprezentau un bărbat blond, masiv, cu un breton bine tăiat, îmbrăcat într-o ținută vag militară și cu o geantă pe umăr.
– Cine e? Întrebă Malko.
– Un anume Dimitri Korsanov. Cetățean rus. Trăiește la Bangkok de cincisprezece ani.
– Și cu ce se ocupă?
– Ne-ar plăcea foarte mult să știm, recunoscu americanul. Nici măcar ceilalți ruși din Bangkok nu par să știe. Trăiește mai mult sau mai puțin din tot felul de oportunități, mici servicii și dintr-o organizație de tip ONG, pe care a botezat-o „Al treilea adevăr despre 11 septembrie”, în stilul negaționist. Un lucru e sigur: detestă America. Pretinde că ar fi făcut parte din GRU34, în departamentul care supraveghea protejarea armelor nucleare în Uniunea Sovietică. E un aspect care nu se poate verifica. Am efectuat o anchetă pe lângă thailandezi: nu-i înregistrat la consulatul rus ca un conațional, deși nimic nu-i poate fi reproșat în Rusia.
– Nu mai are pașaport?
– Ba da, un pașaport diplomatic uruguayan. Pe care thailandezii îl recunosc ca fiind valabil.
– E un mitoman?
Americanul scutură din cap.
– Parțial. Totuși, după atentatele islamiste din Bali, din 2004, care au provocat 204 morți, stația din Jakarta a descoperit asupra unuia dintre vinovați resturi calcinate ale unui pașaport uruguayan. Bineînțeles, am făcut legătura cu Dimitri Korsanov, căruia zvonurile îi atribuiau implicarea în traficul cu pașapoarte uruguayene. La cererea noastră, a fost arestat de thailandezi care l-au fiert la foc mic câteva luni. Din păcate, n-au găsit nimic și au fost nevoiți să-l elibereze.
– Dumneavoastră ce credeți?
– Că a vândut pașapoarte teroriștilor islamiști din Indonezia. Thailandezii s-au bazat pe un fapt pentru a-l elibera: nu a mai părăsit Thailanda de mult timp și organizația teroristă respectivă nu are rădăcini aici. Ea nu cooperează nici măcar cu insurgenții musulmani din sudul Thailandei care le provoacă atâtea probleme thailandezilor.
– Deci, ar fi nevinovat, conchise Malko. Nu se trimit pașapoarte false prin poștă.
– Nu e chiar așa de sigur, spuse Gordon Backfield. Dimitri Korsanov are o iubită filipineză, Perlita Patik, care, înainte de atentatele din Filipine, a mers în vizită la familie. Cu escală la Jakarta, în Indonezia. Bineînțeles, nu am aflat asta decât mult mai târziu, prea târziu pentru a mai putea verifica ce anume s-a întâmplat.
– Este un pro-islamist, acest Dimitri Korsanov?
– Nu, nu dă doi bani pe asta, zise americanul, dar are nevoie de bani și urăște America. Deci, inamicii ei sunt prietenii lui.
– Bine gândit, admise Malko. Dar ce legături are cu Viktor But?
– Viktor But e închis în centrul penitenciar din Khlong Prem, în nordul orașului și primește vizite în fiecare zi, cu excepția weekend-urilor. Mai ales ale soției, Alia, care s-a instalat la Bangkok de când a fost încarcerat, ale avocatului și ale prietenilor. Bineînțeles, noi supraveghem aceste vizite, grație unor „strânger”-i locali care se amestecă în mulțimea de vizitatori. Or, Dimitri Korsanov vine din două în două zile și pare a fi în relații excelente cu Viktor But.
– Sunt ruși amândoi, nu-i nimic extraordinar.
– E-adevărat, recunoscu Gordon Backfield, dar Dimitri Korsanov apare și la audieri și urmărește cu mare atenție mersul procesului în justiție al lui Viktor But.
– Până acum, nimic probant.
– OK, adăugă Gordon Backfield. Printre vizitatorii lui Viktor But este și Evgheni Makowski, un jurnalist rus corespondent al ziarului Dumei. Vorbește perfect thailandeza și noi știm că aparține structurii clandestine a FSB din Thailanda. Or, în trei rânduri, Dimitri Korsanov și Evgheni Makowski au părăsit împreună închisoarea unde se află Viktor But, cu mașina celui din urmă.
– Ce concluzie trageți din asta?
– Mă tem că FSB are un plan pentru recuperarea lui Viktor But în cazul în care justiția thailandeză ne va da nouă dreptate. Știm, prin interceptările radio, că FSB din Moscova se preocupă de soarta lui Viktor But. În zilele de vizită, există o netă creștere a mesajelor radio.
– De ce nu-l supravegheați pe Evgheni Makowski?
– Am încercat. E dificil. Conduce chiar el, ceea ce este foarte rar pentru un farang, cunoaște Bangkokul ca pe buzunarul lui și nu are decât o adresă fixă, biroul ziarului său din clădirea Esmeralda, din soi Ngamdullee. Vine mereu pe moto-taxi și pleacă la fel. Practic imposibil de urmărit. Mi-ar trebui mână de lucru locală, pe care n-o am la dispoziție.
– Și domiciliul său?
– Nu știm unde stă și nici thailandezii nu știu. Deci, m-am decis să mă concentrez pe Dimitri, care poate fi urmărit mai ușor. El ia taxiuri sau BTS, are un singur domiciliu, ușor de supravegheat și nu pare să se ferească prea mult.
– Și i-ați dat lui Pisit Aspiradee această sarcină?
– Exact. Când a fost găsit mort la Pattaya, era o săptămână de când îl urmărea pe Dimitri Korsanov. Nici măcar nu știam că se afla acolo. Probabil a fost nevoit să se decidă rapid. Mai este cea care a descoperit prezența lui Dimitri Korsanov la Pattaya. Deci sunt șanse mari ca Pisit să fi fost asasinat pentru că rusul i-a descoperit filajul.
– E posibil, recunoscu Malko. Asta indică faptul că dacă acest rus nu a ezitat să ucidă un polițist, a avut un motiv important.
– Nu vi-l voi spune, adăugă Gordon Backfield.
– Dacă înțeleg bine, conchise Malko, doriți ca eu să reiau urmărirea lui Dimitri Korsanov, care a luat sfârșit prin asasinarea lui Pisit Aspiradee. Adică să mă iau după un fir la capătul căruia ar putea exista niște surprize foarte neplăcute.
– Ai comis o prostie. O prostie enormă! Nu vreau să mai ai inițiative niciodată fără să mă consulți.
Evgheni Makowski vorbea în rusă cu o voce scăzută, încordat, cu chipul la câțiva centimetri de Dimitri Korsanov. Gras, cu părul rar, o barbă prost întreținută, un aer neglijent, cămașa nu foarte curată. Pe lângă el, Dimitri Korsanov avea aerul unui play-boy. Totuși, masivul rus blond răspunse pe un ton supus:
– Tu mi-ai spus că nu trebuie să stau cu rahatul ala de thailandez agățat de mine la Pattaya.
– E adevărat, recunoscu Evgheni Makowski, dar te-ai descurcat ca un prost. La cazinoul „Number One”, oamenii te-au văzut ieșind după el; în plus, Oxana era cunoscută acolo. Ar fi trebuit să-l lichidezi într-un loc discret, să nu se poată lega dispariția lui de tine. Îi aveai ca ajutoare pe Boris și pe Gleb.
Dimitri Korsanov lăsă capul în jos. Cei doi bărbați se găseau în sala din spate a unui local thailandez, Tong-la, la intersecția dintre Sukhumvit și soi 23, unde mâncarea era excelentă și aproape gratis.
– E grav? Întrebă Dimitri cu ochii plecați.
Evgheni Makowski îi aruncă o privire piezișă.
– Chiar crezi că neisprăvitul ăsta de polițist thailandez te urmărea pentru plăcerea lui?
– Nu știu, bâigui Dimitri, din ce în ce mai incomodat. Nu se atinsese de țiparul său condimentat, un fel de mâncare pentru care se dădea în vânt uneori.
– Prietenii noștri americani l-au trimis după tine, anunță Evgheni Makowski. Bag mâna-n foc. Știi foarte bine că după povestea din Bali te au în colimator.
– Dar de ce s-ar interesa de mine tocmai acum?
– Știu că se tem că Viktor But le-ar putea scăpa printre degete. Or, tu mergi să-l vezi destul de des la închisoare, nu?
Dimitri Korsanov se făcuse mic. Cei doi bărbați rămaseră tăcuți câteva momente. Nu se mai auzea decât zgomotul provocat de metroul aerian care trecea peste Sukhumvit Road, blocată mereu de ambuteiaje.
Evgheni Makowski își termină Tom-Yan-Kim-ul, un fel de mâncare foarte condimentat și privi mulțimea de pe soi.
Nu părea foarte îngrijorat.
Era convins că NIA35 thailandeză îl identificase ca agent al FSB, dar nu-l interesa acest aspect. Clandestin, cu o acoperire beton ca jurnalist, nimeni nu se gândea să-i provoace probleme. De altfel, la Bangkok, el nu lucra împotriva thailandezilor, ci contra americanilor.
Cu o lună înainte, făcuse un voiaj la Moscova, sub pretextul preparativelor pentru deschiderea unui birou regional. Acolo a primit instrucțiuni precise de la șeful său direct, Rem Absilenko, responsabilul în FSB cu „operațiunile speciale” din exterior. Ordinele sale erau simple: cu nici un preț nu trebuie ca Viktor But să fie extrădat în Statele Unite. De altfel, era un agent care lucrase mereu foarte eficient. Prin urmare, știa multe lucruri despre serviciile ruse. Or, în ciuda presiunilor lor, rușii nu știau decizia finală a thailandezilor.
Evgheni Makowski primise o foaie de drum foarte simplă:
Trebuia să afle cu orice preț care va fi decizia finală a thailandezilor înainte ca aceasta să devină publică. Prin coruperea unui responsabil thailandez, ceea ce nu era foarte dificil. Odată această decizie cunoscută, dacă guvernul thailandez decidea extrădarea lui Viktor But către Statele Unite, Evgheni Makowski trebuia să aplice planul A – adică să organizeze evadarea și apoi extragerea din Thailanda a lui Viktor But.
La nevoie cu ajutorul unor complici locali.
Dacă această operațiune s-ar fi dovedit imposibilă, se trecea la planul B – eliminarea fizică a lui Viktor But, cu scopul de a-i împiedica extrădarea.
Responsabilul operațiunilor speciale din exterior, generalul Rem Absilenko, urma să-i trimită ajutoare și materialele necesare, pentru că această parte a planului trebuia să rămână în cercul strict al FSB.
Era regretabil, dar Viktor But urma să fie recompensat cu titlu postum, cum se întâmplase în urmă cu șaizeci de ani cu Richard Sorge, cel mai bun spion al Uniunii Sovietice care fusese plasat pe lângă japonezi. Stalin a permis ca acesta să fie spânzurat, dar un trimis special al Kremlinului îl vizitase cu câteva zile înaintea execuției sale pentru a-l anunța că va fi decorat cu Ordinul Lenin.
Cu titlu postum.
Bun comunist, Richard Sorge acceptase și urcase pe eșafod fără a spune nimic.
Evgheni Makowski îl simpatiza pe Viktor But și spera că nu va fi nevoit să recurgă la această soluție extremă. Totuși, trebuia să fie pregătit. Asta era una dintre îndatoririle lui imediate. Aștepta un apel de la ambasada rusă care i-ar fi indicat modalitățile eventuale de îndeplinire a operațiunii.
Cartea Capcana din Bangkok poate fi achiziționată de la: