Am simțit cum mă străbate un fior de teamă gândindu-mă la Marcie, însă l-am ignorat. De când îi păsa lui Patch de ceea ce i se întâmpla lui Marcie? De când își făcea el mai multe griji pentru ea decât pentru mine?
– Mă străduiesc să simt o urmă de regret, dar se pare că tu îți faci destule probleme cât pentru amândoi, i-am răspuns. Am tras de clanță și am deschis larg ușa. Poate ar trebui să vezi dacă Marcie se simte bine, dacă rana i se vindecă așa cum trebuie.
Patch mi-a smuls mâna și a închis ușa cu piciorul.
– Se întâmplă lucruri mult mai importante decât eu, tu și Marcie.
A ezitat de parcă ar fi avut mai multe de zis, dar și-a înghițit vorbele în ultimul moment.
– Eu, tu și Marcie? De când ai început să ne bagi pe toți trei în aceeași frază? De când înseamnă ea ceva pentru tine? M-am răstit.
Și-a dus mâinile la ceafă, arătând de parcă ar fi știut că trebuia să-și aleagă cu foarte mare atenție cuvintele înainte să răspundă.
– Spune-mi pur și simplu la ce te gândești! M-am răstit eu. Dă-i drumul! Și așa e destul de rău că habar n-am ce simți, ca să nu mai vorbesc despre ce gândești!
Patch s-a uitat împrejur, de parcă s-ar fi întrebat dacă nu cumva vorbeam cu altcineva.
– Să-i dau drumul? A repetat el, de parcă nu îi venea să creadă. Poate că era și puțin supărat. Ce ți se pare că încerc să fac? Dacă te-ai calma, aș putea. Acum o să devii isterică, orice aș spune eu.
– Am dreptul să fiu supărată, am ripostat, simțind cum ochii mi se îngustează. Nu vrei să-mi spui ce căutai aseară la Marcie acasă.
Patch și-a ridicat mâinile în aer. „O luăm de la capăt”, părea să zică.
– Acum două luni, am început eu, încercând să-mi ascund tremurul vocii sub un ton mândru, Vee, mama, toată lumea, toți m-au avertizat că ești genul de tip care privește fetele ca pe niște cuceriri. Au spus că sunt încă un nume trecut pe lista ta, altă prostuță pe care o s-o seduci pentru propria satisfacție. Mi-au spus că, în momentul în care mă voi îndrăgosti de tine, o să pleci, am încheiat, înghițind în sec. Am nevoie să știu că n-au avut dreptate.
Chiar dacă voiam să uit, îmi aminteam perfect ce se întâmplase cu o seară în urmă. Îmi aminteam acea scenă de umilință în cele mai mici amănunte. Îi declarasem că îl iubesc, iar el mă lăsase cu buza umflată. Puteam să interpretez tăcerea lui în o sută de feluri, dar niciunul dintre ele nu-mi mirosea a bine.
Patch a clătinat din cap.
– Vrei să-ți spun că s-au înșelat? Pentru că am senzația că n-o să mă crezi, orice aș zice.
– Ești la fel de implicat în relația asta cum sunt eu?
Nu puteam să nu-1 întreb asta. Văzusem cum totul se prăbușea în jurul meu după cele întâmplate noaptea trecută. Mi-am dat brusc seama că habar n-aveam ce simțea Patch cu adevărat pentru mine. Crezusem că eram totul pentru el, dar nu cumva vedeam doar ce voiam să văd? Nu cumva amplificasem ceea ce simțea el pentru mine? L-am fixat cu privirea, pentru că nu voiam să fac discuția mai ușoară pentru el, nu voiam să-i dau încă o șansă să se eschiveze. Trebuia să știu.
– Mă iubești?
Nu pot să răspund la asta, a răspuns el, uimindu-mă, căci vor bea cu gândurile mele.
Acesta era un dar pe care îl posedau toți îngerii, dar nu înțelegeam de ce alegea să-l folosească acum.
– Trec mâine pe la tine. Să dormi bine, a adăugat el tăios, îndreptându-se spre ușă.
– Când ne sărutăm, te prefaci că simți ceva?
S-a oprit brusc, dând din nou neîncrezător din cap.
– Dacă mă prefac?
– Când te ating, simți ceva? Cât de mult mă dorești? Simți măcar pe jumătate din ce simt eu pentru tine?
Patch m-a privit tăcut.
– Nora, a început el.
– Vreau un răspuns sincer.
– Din punct de vedere emoțional, da, a spus el, după un moment de tăcere.
– Dar fizic nu, așa-i? Cum pot să am o relație cu tine când nici măcar nu știu cât înseamnă asta pentru tine? Oare eu simt lucrurile la un cu totul alt nivel? Pentru că asta e impresia pe care mi-o lași. Și detest treaba asta, am adăugat. Nu vreau să mă săruți pentru că trebuie s-o faci. Nu vreau să te prefaci că asta înseamnă ceva pentru tine, când, de fapt, totul e o minciună.
– O minciună? Tu te auzi ce spui? Și-a sprijinit din nou capul de perete și a râs, un râset sumbru. Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului. Ai terminat cu acuzațiile?
– Crezi că e amuzant? Am ripostat, cuprinsă de un nou val de mânie.
– Dimpotrivă!
Înainte să apuc să mai spun ceva, s-a întors înspre ușă.
– Sună-mă când putem să vorbim rațional.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Vreau să spun că ești nebună. Ești imposibilă.
– Eu sunt nebună?
Mi-a atins ușor bărbia și m-a sărutat repede și apăsat.
– Iar eu probabil că sunt nebun că accept asta.
M-am îndepărtat de el și mi-am frecat bărbia, plină de resentimente.
– Ai renunțat să devii om pentru mine, și asta primesc în schimb? Un prieten care hoinărește prin curtea lui Marcie și nu vrea să-mi spună de ce? Un prieten care dă înapoi după prima ceartă? Fii atent la asta: Ești un… Nenorocit!
Nenorocit? Vorbea din nou cu gândurile mele, iar tonul vocii lui era rece și tăios. Încerc să respect regulile. Nu am voie să mă îndrăgostesc de tine. Știm amândoi că nu e vorba despre Marcie aici. Aici e vorba despre ce simt eu pentru tine. Trebuie să mă abțin. Am ales un drum periculos. Tocmai pentru că m-am îndrăgostit am ajuns de la bun început să am probleme. Nu pot să fiu cu tine așa cum îmi doresc.
– De ce ai renunțat să devii om pentru mine dacă știai că oricum nu putem fi împreună? Am întrebat, iar vocea îmi tremura ușor, mâinile începeau să-mi transpire. Ce așteptai de la relația noastră? Ce sens are, ce sens avem noi?
În acel moment mi-am pierdut vocea și am înghițit în sec fără să vreau.
La ce mă așteptasem de la relația mea cu Patch? La un moment dat, probabil că mă întrebasem unde aveam să ajungem, ce avea să se întâmple. Bineînțeles că îmi pusesem întrebările astea. Însă fusesem atât de speriată de ceea ce avea să se întâmple, încât preferasem să ignor inevitabilul. Mă amăgisem că relația cu Patch avea să funcționeze pentru că, undeva, în adâncul inimii, simțeam că până și cea mai scurtă clipă petrecută alături de el era mai frumoasă decât nimic.
Îngerașule.
Mi-am ridicat privirea când l-am auzit pe Patch rostindu-mi numele în gând.
Să fiu aproape de tine, fie fizic, fie emoțional, e mai bine decât nimic. N-am de gând să te pierd. A făcut o pauză și, pentru prima dată de când îl cunoșteam, am văzut în ochii lui o urmă de îngrijorare. Dar am căzut deja o dată. Dacă le dau arhanghelilor vreun motiv să creadă că sunt chiar și un pic îndrăgostit de tine, mă vor trimite în iad. Pentru totdeauna.
Auzind aceste vești, am simțit cum mi se strânge stomacul.
Cartea Crescendo poate fi achiziționată de la: