Clare își reținu enervarea. Nu era cel mai bun moment ca să-i explice lui Gareth că, în opinia Joannei, entuziasmul lui William față de tot ce ținea de viața cavalerească nu trebuia să fie încurajat. Bătu din picior nerăbdătoare în timp ce toți ceilalți plecau.
Dalian zăbovi un moment și îi aruncă stăpânei sale o privire rapidă, plină de subînțeles. Părea speriat, dar hotărât. Clare se încruntă și scutură din cap într-un gest scurt, negativ. Ultimul lucru pe care îl voia era ca Dalian să se proclame apărătorul ei în această situație ciudată. Tânărul trubadur nu avea nici o șansă în fața Cerberului din Wyckmere.
Când rămaseră singuri în grădină, Clare se întoarse spre Gareth. Nu mai mirosea a transpirație și oțel, dar săpunul de trandafiri pe care îl folosise recent nu reușise să ascundă cealaltă esență, masculină, care i se păruse atât de atrăgătoare.
Nu se putea abține să nu observe că, deși își dăduse jos cămașa din zale și coiful, nu părea mai mic decât înainte. Trebuia să recunoască faptul că nu o intimida masivitatea lui fizică. Era altceva, ceva ce trebuia să aibă de-a face cu aura de instruire și înțelepciune care radiau dinspre el. „Acest bărbat poate fi un adversar foarte periculos, se gândi Clare. Sau un prieten foarte puternic și foarte loial. Dar ce fel de iubit avea să fie un astfel de bărbat?” Întrebarea, ivită pe neașteptate și care nu îi dădea pace, avu un efect cutremurător asupra ei.
Ca să-și mascheze ciudata reacție, Clare se așeză repede pe banca de piatră.
– Sper că servitorii mei v-au făcut să vă simțiți confortabil, milord.
– Foarte confortabil, zise Gareth și adulmecă de câteva ori ca și cum ar fi verificat aerul. Se pare că acum miros a trandafiri, dar sper că parfumul o să treacă în curând.
Clare se stăpâni. Nu își dădea seama dacă el se plângea, glumea sau pur și simplu făcuse doar o simplă remarcă legată de aromă.
– Săpunurile cu parfum de trandafiri sunt unele dintre cele mai profitabile mărfuri, domnule. Rețeta este o invenție a mea. Vindem cantități mari comercianților londonezi care vin la târgul de primăvară din Seabern.
El înclină capul.
– Această informație va crește aprecierea mea legată de baie.
– Fără îndoială, spuse ea încercând să se îmbărbăteze. Doreați să discutați ceva cu mine, domnule?
– Da. Despre căsătoria noastră.
Clare tresări, dar nu căzu de pe bancă. Ținând cont de circumstanțe consideră acest lucru ca fiind o mare realizare.
– Sunteți foarte direct în aceste chestiuni, domnule.
El păru ușor surprins.
– Nu văd de ce aș face altfel.
– Nici eu. Foarte bine, domnule, permiteți-mi să fiu directă. În ciuda eforturilor dumneavoastră de a vă situa cât mai sus în ochii tuturor celorlalți ca singur pretendent al meu, trebuie să vă spun din nou că așteptările dumneavoastră nu sunt realiste.
– Nu, doamnă, zise Gareth foarte încet. Așteptările dumneavoastră sunt nerealiste. Am citit scrisoarea pe care i-ați trimis-o lordului Thurston. Este evident faptul că visați să vă măritați cu o fantomă, cu un bărbat care nu există. Mă tem că trebuie să vă mulțumiți cu ceva mai puțin decât perfecțiunea.
Ea își ridică bărbia.
– Credeți că nici un bărbat nu se poate încadra în cerințele mele?
– Cred că suntem amândoi îndeajuns de în vârstă și de înțelepți ca să știm că o căsătorie este o chestiune practică. Nu are nimic de-a face cu pasiunea despre care cântă trubadurii în baladele lor prostești.
Clare își strânse mâinile la piept.
– Vă rog, nu-mi țineți prelegeri pe subiectul căsătoriei, milord. Sunt perfect conștientă că în situația mea este o chestiune de datorie, nu de dorință. Dar, de fapt, când am compus prescripțiile pentru soț, nu am crezut că ceream chiar atât de mult.
– Poate că o să descoperiți destule lucruri bune la mine, doamnă.
Clare clipi.
– Chiar credeți asta?
– Vă rog să examinați cu atenție ceea ce am de oferit. Cred că îndeplinesc o parte destul de mare dintre cerințe.
Ea îl măsură din cap până în picioare.
– Cu siguranță nu o îndepliniți pe cea legată de statură.
– Legat de statura mea, așa cum am spus și mai devreme, nu am ce face, dar vă asigur că nu mă bazez pe ea ca să-mi ating scopurile.
Clare pufni a neîncredere.
– E-adevărat. Prefer să-mi folosesc inteligența în locul mușchilor ori de câte ori este posibil.
– Milord, o să fiu sinceră. Vreau un bărbat pașnic pe această insulă. Desire nu a cunoscut niciodată violența. Intenționez să păstrez lucrurile astfel. Nu vreau un soț căruia să-i placă războiul.
– Nu îmi plac violența și războiul, o informă el ușor surprins.
Clare ridică o sprânceană.
– Dumneavoastră, care aveți o sabie cu un nume teribil? Dumneavoastră, care aveți o reputație de ucigaș nemilos al criminalilor și al hoților?
– Nu am zis că nu mă interesează astfel de lucruri. La urma urmei, m-am folosit de îndemânarea de luptător ca să-mi croiesc un drum în viață. Acelea sunt uneltele meseriei mele și atâta tot.
– Un punct de vedere bun, milord.
– Totodată, unul adevărat. M-am săturat de violență, milady. Caut o viață liniștită și pașnică.
Clare nu se obosi să-și mascheze scepticismul.
– O declarație interesantă, ținând cont de cariera pe care v-ați ales-o.
– Nu prea am avut de ales în privința carierei, zise Gareth. Dumneavoastră?
– Nu, dar este…
– Haideți să trecem la a doua cerință. Ați scris că doriți un bărbat cu o prezență veselă și cu un temperament echilibrat.
Clare îl privi uimită.
– Vă considerați un bărbat cu o prezență veselă?
– Nu, mi s-a spus de prea multe ori că prezența mea nu este prea veselă. Dar sunt, în mod cert, un bărbat cu un temperament echilibrat.
– Nu cred asta nici o clipă, milord.
– Vă jur, este adevărul, și îl știu toți cunoscuții mei. Întrebați-l pe Sir Ulrich, care este tovarășul meu de mulți ani. O să vă spună că sunt omul cu cel mai echilibrat temperament. Nu fac niciodată crize de nervi și nu-mi pierd cumpătul.
„Și nici nu râzi”, își zise Clare uitându-se la ochii lui cenușii.
– Foarte bine, vă recunosc o anumită cumpănire, deși nu am avut chiar asta în minte.
– Vedeți? Facem progrese, spuse Gareth întinzându-se ca să apuce o rămurică din măr. Acum, să continuăm. Legat de ultima cerință, vă reamintesc faptul că știu să citesc.
Clare abordă disperată o nouă tactică.
– De ajuns, milord. Este adevărat, îndepliniți o parte dintre cerințele mele, dar cum rămâne cu pretențiile dumneavoastră? Sigur sunt unele lucruri pe care le căutați la viitoarea soție.
– Pretențiile mele? întrebă Gareth, părând luat prin surprindere de întrebare. Pretențiile mele cu privire la soție sunt simple, doamnă. Sunt convins că dumneavoastră o să le îndepliniți.
– Pentru că am pământuri și dețin secretul unei afaceri profitabile cu parfumuri? Gândiți-vă de două ori înainte să vă hotărâți că aceste lucruri sunt suficiente ca să vă satisfacă, milord. Ducem o viață simplă aici, pe Desire. Destul de plictisitoare în multe privințe. Domnia voastră sunteți, fără îndoială, obișnuit cu petrecerile fastuoase de la curțile marilor seniori.
– Pot trăi fără astfel de petreceri, milady. Nu-mi plac.
– Ați trăit o viață aventuroasă, captivantă, insistă Clare. O să vă simțiți la fel de bine când vă veți ocupa de afacerea cu parfumuri?
– Sigur, zise Gareth cu o mică doză de satisfacție.
– Nu prea e o carieră potrivită pentru un cavaler cu reputația dumneavoastră, milord.
– Stați liniștită. Pe Desire mă aștept să găsesc lucrurile care sunt cele mai importante pentru mine.
Clare își pierdu răbdarea cu felul lui rezonabil de a trata problema.
– Și care ar fi aceste lucruri, milord?
– Pământuri, un castel al meu și o femeie care să-mi poată oferi o familie. Gareth întinse mâinile și o ridică în picioare fără nici un efort, de parcă ar fi fost doar un puf de mărăcine. Dumneavoastră îmi puteți oferi toate acestea, milady. Sunt foarte valoroase pentru mine. Nu vă imaginați că n-o să vă protejez așa cum se cuvine. Și să nu credeți că o să vă las să-mi scăpați.
– Dar…
Gareth își apropie gura de a ei reducând la tăcere protestul.
Cartea Dorința poate fi achiziționată de la: