„Nimic nu mă enervează mai mult decât poveștile în care eroul, la final, va ajunge în situația lui de la început, după ce a câștigat ceva. Și-a asumat riscuri, a trăit aventuri, dar, la sfârșit, va cădea tot în picioare. Nu pot să particip la această minciună: să mă prefac că nu cunosc deja cum se încheie totul. Știu că această călătorie în prostie se va transforma într-un imn al inteligenței. Va fi mica mea Odisee personală, iar după multe încercări și aventuri primejdioase voi sfârși prin a ajunge înapoi la Ithaca. Simt deja mirosul acela de ouzo și de foi de viță umplute. Ar fi o ipocrizie să n-o spun, să nu spun că, încă de la începutul poveștii se știe că eroul va scăpa, ba chiar va ieși înnobilat de atâtea încercări. Un deznodământ construit în mod artificial pentru a părea firesc va proclama o lecție de genul: <<E bine să gândești, dar trebuie să profiți de viață.>> Orice am spune, orice am face, există întotdeauna o morală care paște pe imașul personalității noastre.”
M-am hotărât să devin prost – Page Martin