Trei ore mai târziu, Tweed reveni din Downing Street. Pe toți cei care fuseseră înainte în biroul lui îi găsi prezenți și acum. Scoțându-și pardesiul, o privi pe Paula.
– Se presupune că trebuia să fii acasă, în apartamentul tău din Fulham, odihnindu-te.
– Am fost, îi răspunse ea zâmbind. Bob a insistat ca, în calitate de paznic, să mă ducă el cu mașina. Apoi a așteptat în camera de zi, până când am făcut cel mai senzațional duș, întâi fierbinte, apoi rece. Mă simt așa de bine! Gorila m-a ținut în mâinile lui – așa că aveam impresia că eram murdară, mânjită. După care, mi-am schimbat complet îmbrăcă-mintea și Bob m-a adus înapoi aici. Ne-am oprit pe drum să luăm o gustare. Acum sunt gata pentru orice. Cum s-a desfășurat întâlnirea cu prim-ministrul?
– Foarte bine. S-a arătat plictisit când i-am citat formularea din documentul pe care Bate mi l-a arătat. A spus că Courtney Harrington nu are autoritate asupra SIS. Situația rămâne ca până acum – răspund numai în fața prim-ministrului. Și, desigur, știe că Harrington e înnebunit după postul lui.
– Vreo reacție în legătură cu Appledore? Întrebă Newman.
– Da, e foarte îngrijorat de întreaga afacere. Rămâne strict între acești pereți: cred că toată lumea pune mâna pe arme.
– Ceea ce înseamnă? Întrebă la rândul lui Marler.
– Nu știm încă dacă marea a fost otrăvită. Pe drumul de întoarcere, m-am oprit la o cabină telefonică și l-am sunat pe profesorul Saafeld. Făcuse autopsia pescarului mort, dar nu mi-a comunicat concluziile. Vrea să ne întâlnim la el în Holland Park, astă-seară la ora nouă. De asemenea, a chemat un expert în domeniul pisciculturii, pentru a diseca foca – și peștii. Tu îl cunoști, Paula, deci poți să vii cu mine, dacă vrei.
– Sigur că vin. Când voi avea ocazia să-ți arăt portretele-robot, al doctorului Goslar și al Gorilei? Richard și cu mine colaborăm bine și suntem și rapizi!
– Acum ar fi momentul potrivit. Adunați-vă cu toții în jurul biroului meu!
– Acesta este doctorul Goslar, zise Paula.
Priviră toți schița în cărbune. Reprezenta un bărbat mic și subțire, complet ras și cu o frunte înaltă. Avea o față lungă și purta ochelari fără rame. În mod neplăcut, ochii lui vicleni te priveau insistent din spatele lentilelor.
– E destul de aproape de realitate, le spuse Paula și asta mai mult datorită măiestriei lui Richard.
– Și spiritului tău de observație, adăugă Newman. Mă întreb dacă poartă întotdeauna papion.
– Posibil, răspunse Tweed.
– Cum era vocea lui? Dori și Marler să știe.
– Precisă, răspunse ea. Vorbea o engleză perfectă, dar ușor peltică.
– Fumează? Interveni și Monica.
– Bună întrebare, răspunse la rândul ei Paula. Nu, cel puțin nu în scurtul interval în care l-am văzut eu. Iar în cameră nu erau nici scrumiere, nici miros de tutun.
– L-a văzut toată lumea? Întrebă Tweed.
Dădură afirmativ din cap și Tweed știu că toți au memorat ce era esențial. Și că totodată și-au imaginat cum ar arăta fără ochelari sau fără cravată și purtând altă îmbrăcăminte. Paula înlocui schița cu alta.
– Abel, Gorila, anunță ea.
– Ce creatură oribilă și amenințătoare! Exclamă Monica. Este enorm și arată într-adevăr ca o gorilă.
– Dacă l-aș întâlni într-o noapte întunecoasă, comentă Marler, i-aș da una între picioare, i-aș îndesa țeava pistolului în gura aia cu buze groase – și apoi l-aș lua la întrebări.
– Vocea? Întrebă Tweed.
– Mârâită, răspunse Paula. Mârâită, agresivă și ostilă. Sunt sigură că poate face față aproape oricărui om din lume. Cel puțin aceasta a fost impresia mea.
– Și ai auzit că i se spune Abel, dar numele de familie?
– Nimic. Doar Abel.
– Și de câte ori l-ai auzit pe acest Abel numindu-l pe celălalt bărbat doctor Goslar?
– Cel puțin de două ori. Foarte clar. Cu voce tare.
– Te-ai descurcat bine. Chiar foarte bine, Paula.
– Acum, reluă ea adunând schițele, cred că ar fi mai bine să fac copii xerox de pe astea, pentru fiecare.
– Da, te rog. Inclusiv pentru Harry Butler și Pete Nield. Tweed așteptă până când ea ieși, apoi se uită la ceilalți și coborî glasul:
– Deci, iată unde ne aflăm! Voi ce credeți?
– E un pas uriaș înainte, comentă Newman, pentru că acum avem pentru prima oară o idee clară despre cum arată Goslar.
– Oare? Această parte a conversației noastre să nu i-o relatăm Paulei. S-a străduit atât de mult, a îndurat atâtea… Dar, Bob, memoria ta nu e prea bună.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Cu ani în urmă, în timpul Războiului Rece, când tu și cu mine îl urmăream, unul dintre multiplele lui trucuri era să pună pe cineva să-i țină locul și să se folosească de numele Goslar. Când, indiferent cine era el, își îndeplinea misiunea, de obicei era eliminat. Și în unele cazuri, au fost chiar și femei care s-au dat drept Goslar. El crede în uciderea mesagerului.
Tweed se opri brusc când sună telefonul. Apoi Monica îl înștiință că la aparat era directorul Buchanan.
– Roy, aici Tweed. Vreo noutate?
– Poți să-i spui și așa. Sam Sneed a fost ucis. O acțiune teribil de brutală. Trupul i-a fost găsit pe o alee care se ramifică din Fleet Street. Ucigașul s-a folosit de o sârmă pe care i-a petrecut-o în jurul gâtului. A fost decapitat. Capul lipsea, dar a fost găsit mai târziu, într-o sacoșă Aquascutum, împreună cu sârma cu care s-a făcut treaba. Și alături, un trenci pătat de sânge. Vom face testul ADN – dar pariez că se va descoperi că e sângele lui Sneed.
– Vreun indiciu în legătură cu asasinul?
– Niciunul. Nici un martor. Nimic. O treabă foarte bine făcută. Imaginează-ți ce va face presa cu știrea asta mâine – poate chiar mai devreme. Dacă află Evening Standard! Trebuie să plec.
– Mulțumesc că m-ai informat…
– Încă ceva. Mi-a telefonat inspectorul acela Crake, de la Appledore. O echipă s-a dus la Gargoylc Towers să ia amprentele. N-au găsit nici măcar una. Locul a fost curățat.
– Mă așteptam la asta! E una dintre tehnicile lui Goslar. Pa…
Tocmai pusese receptorul în furcă, când se întoarse Paula. Se așezase la biroul ei, îi văzu expresia de pe chip și îl întrebă dacă se întâmplase ceva, iar el îi spuse despre telefonul lui Buchanan.
– Oribil, comentă ea. Apoi se cutremură: Mă simt și mai norocoasă că mai sunt în viață.
– După cum i-ai descris, acești doi oameni erau al dracului de grăbiți să plece. Într-adevăr norocoasă, așa cum ai spus.
Nici nu-i trecu prin minte să-i explice adevăratul motiv. Că a fost lăsată să se întoarcă la Londra pentru a-l descrie pe pretinsul doctor Goslar. Nu fusese nevoie ca Abel să-i folosească numele în fața ei – doar dacă n-a făcut-o în mod deliberat.
– De ce l-au omorât pe Sneed? Întrebă ea.
– I-am amintit și lui Bob că Goslar ucidea întotdeauna mesagerul, când el – sau ea – Își termina treaba. În acest fel, la interogatoriu nu putea nimeni să mărturisească ce instrucțiuni i s-au dat – chiar dacă Goslar era invizibil și le transmitea prin telefon. În paranteză fie spus, le-am trimis analiștilor de la subsol înregistrarea telefonului său. Poate avem norocul să depisteze vocea reală.
– Crezi că s-ar putea face asta?
– Nu, nu cred. Sunt convins că Goslar a folosit cel mai sofisticat alterator de voce din lume. Trebuie totuși să încercăm.
– Și acum, ce mai urmează?
– Imediat ce putem, plecăm la Paris.
– Plecăm?
– Așa că, toată lumea să aibă valizele pregătite pentru călătorie. Am să iau cu mine o delegație serioasă. Toți cei de aici, cu excepția Monicăi, desigur, care va păzi garnizoana. Contactează-i pe Butler și pe Nield, care vor veni și ei. Monica, fă rezervări de locuri pentru noi la avionul de mâine seară! Rezervări separate, să nu se vadă că suntem împreună; și nu folosi numele noastre adevărate. Numai Paula și cu mine călătorim împreună.
– Iar eu vreau locul din spatele tău, interveni dârz Newman. De asemenea, vom veni cu tine și diseară, când îl vei vizita pe profesorul Saafeld.
– Asta e cam exagerat. E vorba totuși de Holland Park.
– Era vorba de Fleet Street, unde Sneed și-a pierdut capul.
Marler părăsi Park Crescent, pentru a se duce în East End. Mergea să îl contacteze pe unul dintre acele personaje dubioase, despre care era convins că s-ar putea să știe ceva, dacă s-ar fi auzit vreun zvon în legătură cu asasinarea lui Sam Sneed.
– Probabil că la Paris aș avea mai mult succes, a comentat el la plecare. Acolo dețin o adevărată rețea subterană…
Mai devreme, Tweed observase că avea nevoie de întăriri. Așa că îl rugase pe Marler să-l găsească pe Alf, șoferul de taxi londonez și pe ceilalți amici ai lui, tot șoferi pe taxiuri. Voia să-i pună să se învârtească pe lângă Park Crescent, pentru a vedea dacă supraveghează cineva clădirea.
Paula fu mirată de solicitarea lui și se îndreptă spre fereastră, pentru a se uita prin perdelele de tul. Apoi, când se așeză la locul ei, își exprimă îngrijorarea:
– Nu te-am mai auzit niciodată până acum luând astfel de măsuri de precauție. Ești îngrijorat din cauza doctorului Goslar? Crezi că am putea fi supravegheați?
– Nu sunt îngrijorat, Paula, doar atâta că nu-mi subestimez vechiul adversar. Întotdeauna operează cu ajutorul unei vaste organizații. Are suficiente resurse – toți banii obținuți de la americani și de la ruși în timpul Războiului Rece, plus cele zece milioane încasate când și-a vândut fabrica din New Jersey, înainte de a o arunca în aer, împreună cu toți cei dinăuntru.
Cartea Valul ucigaș poate fi achiziționată de la: