Într-o zi, bunicul meu, Artan, a venit la Aden. I-a spus mamei că primise o cerere în căsătorie pentru ea, iar el o acceptase. Mama avea cam optsprezece ani; nu-l putea înfrunta pe tatăl ei. Așa că a tăcut. Tăcerea unei fecioare este răspunsul cel mai potrivit în cazul unei cereri în căsătorie; simbolizează un consimțământ demn.
Așadar, mama s-a căsătorit cu acest bărbat, al cărui nume era Ahmed, chiar dacă atunci când l-a văzut nu l-a plăcut: era prea scund și avea tenul prea închis, unde mai pui că și fuma, ceea ce pentru ea era cel puțin la fel de rău ca și când ar fi mestecat qat. Ahmed era un Darod, ca și ea, și era un Harti, la fel ca ea; doar că, în loc să fie nomad Dhulbahante, ca mama, el era negustor, un Wersengeli. Așa că mama îl disprețuia pe bărbatul acesta, chiar dacă era bogat.
Acest bărbat Wersengeli a luat-o pe mama în Kuweit, unde a devenit stăpâna unei case mari cu gresie pe jos, apă caldă curentă și electricitate. Primul lucru pe care l-a făcut mama a fost să concedieze pe toate servitoarele: nimeni nu putea face curățenie destul de bine pentru Asha Artan. S-a apucat să creeze gospodăria perfectă. A născut un fiu și l-a numit Muhammad, ca pe profet, numele cel mai potrivit pentru băiatul cel mare.
Apoi tatăl ei, care acum era bătrân, a murit, și mama a făcut ceva extrem de surprinzător: i-a spus soțului ei că vrea să divorțeze.
Sigur că mama nu avea dreptul la divorț după legea musulmană. Putea să ceară divorțul doar dacă soțul ei era impotent sau dacă o lăsa complet săracă. Toți membrii clanului ei din Kuweit îi spuneau că e ridicolă. Soțul ei era bogat și, deși își putea permite câteva soții, venea acasă, la ea, în fiecare noapte. Ce altceva își mai putea dori? Dacă ar divorța, ar deveni marfă folosită – nemaifiind virgină. Mai mult decât atât, ziceau ei, ar fi căpătat reputația de a nu fi baarri.
O femeie baarri este ca o sclavă pioasă. Respectă familia soțului ei și o hrănește fără să pună întrebări și fără să se plângă. Nu se văicărește niciodată și nu are pretenții de nici un fel. E puternică în tot ce face, dar își ține mereu capul plecat. Dacă soțul ei este violent, dacă o forțează să se culce cu el și apoi o tachinează, dacă hotărăște să-și ia o altă soție sau o bate, ea trebuie să-și coboare privirea și să-și ascundă lacrimile. Și muncește din greu, fără să i se poată reproșa ceva. Este un animal de trudă, devotat, bine antrenat și primitor. Asta înseamnă să fii baarri.
Dacă ești somaleză, trebuie să înveți să-ți spui că Dumnezeu este drept și atoateștiutor și că te va recompensa în viața de apoi. Între timp, cei care știu despre răbdarea ta și despre toate câte înduri, îi vor felicita pe tatăl și pe mama ta pentru modul desăvârșit în care te-au crescut. Frații îți vor fi recunoscători că le păstrezi onoarea și se vor lăuda la alte familii cu supunerea ta eroică. Și poate că, în cele din urmă, familia soțului îți va aprecia obediența și, într-u bună zi, soțul tău te va trata ca pe o ființă umană.
Dacă în tot acest timp cât ești o baarri, simți durere, umilință, ți-e rău sau ai o senzație că felul în care ești exploatată nu mai ia sfârșit, trebuie să ascunzi toate astea. Dacă tânjești după iubire și mângâiere, trebuie să te rogi în tăcere la Allah ca să-l facă pe soțul tău mai ușor de suportat. Rugăciunea este cea care îți dă putere. Mamele nomade trebuie să încerce să transmită fiicelor lor acest talent și această putere: baarri.
Ani de zile, mama mea fusese perfectă. Virtutea ei devenise legendară, obiceiurile ei legate de muncă erau impecabile. Într-o oarecare măsură, făceau parte din natura ei: mama a găsit putere și mângâiere în regulile bine trasate și în certitudinea relativă potrivit căreia, dacă se va dovedi un om bun, va ajunge în rai. Totuși, eu cred că ea se temea și că tatăl ei ar putea să o blesteme dacă nu i se supunea. Blestemul unui tată e cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla, biletul care te duce direct în iad.
Cartea Necredincioasa poate fi achiziționată de la: