„Sfârșitul, locul unde se opreau toate liniile, era un câmp de sfeclă pe malul Elbei, la marginea orașului Halle. Ploua cu găleata. În Europa războiul se terminase de câteva săptămâni. Aliniați în șiruri lungi, păziți de soldați ruși, stăteam cu toții – englezi, americani, olandezi, belgieni, francezi, canadieni, sud-africani, neo-zeelandezi, australieni, mii de oameni în așteptarea apropiatei clipe când nu vom mai fi prizonieri.
Iar de cealaltă parte a câmpului se aflau mii de ruși, polonezi, iugoslavi și așa mai departe, păziți la rândul lor de soldați americani. Schimbul se petrecu acolo, în ploaie – unu contra unu. O’Hare și cu mine și încă mulți alții ne-am urcat în spatele unui camion american. O’Hare nu luase cu el niciun suvenir. Restul, aproape toți aveam câte ceva. Eu eram, și încă mai sunt, fericitul posesor al unei săbii de paradă Luftwaffe. Un american mărunțel și năbădăios, pe care în această carte îl voi numi Paul Lazzaro, căra o cantitate apreciabilă de diamante, smaralde, rubine și așa mai departe. Le luase de la morții din beciurile Dresdei. Așa merg lucrurile.”
Abatorul cinci – Kurt Vonnegut