Dorul caută femeia pierdută în alte femei. Și bărbatul în alte… mă scuzați de expresie. Din nefericire celelalte femei sunt frumoase degeaba. Că nu sunt ea. Iar celelalte, pardon de expresie, vor fi mereu mai puțin satisfăcătoare.
Sexul cu o femeie pe care nu o iubești nu e altceva decât masturbare asistată.
Știi, noi bărbații, vrem să ieșim mereu bine, așa că sacrificăm adesea fericirea în favoarea reputației. Eu o să recunosc deschis că mi s-a întâmplat să fiu tirbușonul de scos dorul din piept. Sau de pe unde era el.
A doua zi mi-a spus că noaptea a fost una dintre cele mai bune, dar dimineața nu-mi spune decât ce nu vreau să mai aud.
Făcea oare ăla, de plecase și lăsase dorul, cafeaua mai bună? Nu. Darașa cum zilele în care nu se întâmplă nimic sunt doar timp și anii trăiți fără un scop sunt doar risipă, la fel și dorul, acest jar pe care timpul nu-l stinge niciodată de tot, nu trece cu apă. Trece cu altă flacără.
Tu credeai că te lași. Ca alți lași. Treptat. Dacă n-ai țigări trei zile, nu înseamnă că te-ai lăsat de fumat. Dacă nu-l mai vezi un an, nu înseamnă că l-ai uitat…
Credeai că dorul se va acoperi cu un strat gros de timp. Cam de cât viitor ai nevoie să acoperi trecutul?
Ce-ai face dacă ți-aș spune că sunt mai mulți parteneri posibili în lume, decât mai ai tu zile de trăit? Prea multă tristețe. Ne place de noi triști. Tristețea ne dă o aură de neînțeleși. Suntem în avangarda timpului nostru.
Deja morți.
Nu-ți dai viața la reparat. O repari singur, ca pe o mașină lovită-n față, căreia îi picură lacrimi din radiator.
Curaj.
Pune și niște muzică. Există multe cântece despre cum să-l uiți. Fix alea sunt cele care, de fapt, îți tot aduc aminte. Există multe cântece despre cum nu poți să grăbeșți iubirea. Așa cum nu o poți face să vină mia repede… n-o poți face nici să plece.
Dacă e să te lași de fumat, te lași cu pachetul în buzunar. Altfel, găsești mereu binevoitori care să-ți ofere o țigară. Dacă vrei să-l uiți… mereu o să se trezească cineva să-l pomenească într-o conversație, că doar n-o să vă ucideți toți prietenii comuni.
Uneori, în timp ce crezi că te lupți cu sevrajul de iubirea lui descoperi că nu erai prinsă decât în cătușele obișnuinței. Alteori, crezi că ea te sufoca și ți-ai câștigat libertatea. Apoi descoperi că ești un paralitic, milionar în euro, într-o țară în care tot ce-ți dorești să cumperi plăteșți în flotări!!
Fugim unii de alții.
Fugim de amintiri. Le dăm jos de pe perete, le ștergem de pe hard, punem milioane de poze cu noi singuri. Singuri și fericiți. Mai ales pozele alea sunt semn clar că nu ești. Numai nebunii numesc golul acela din suflet „oportunitate”.
Nu timpul le rezolvă pe toate, ci oamenii pe care ai șansa să-i întâlnești te vindecă!
Trebuie să înțelegi că există un optimism realist și un pesimism aspirațional. Și există povești nemuritoare pentru adulți: Iubirea neîmplinită care te urmărește toată viața.
„A fost o dată ca niciodată” înseamnă că nu se mai întâmplase o dată până atunci, nu că nu se va mai întâmpla niciodată până la sfârșitul vietii.
„A trecut ca o rază de soare”? Vezi că și mâine e o dimineață.
Cometă? Astea se mai întorc.
Optimismul realist cere de la un om un singur lucru: așa cum se teme că lucrurile rele care s-au întâmplat se pot repeta, tot așa să creadă că lucrurile bune care s-au întâmplat se pot repeta și ele!!
Oamenii cred mai degrabă că nu vor scăpa niciodată de fantoma unei iubiri neîmplinite, ci doar vor putea să țină vie flacăra unei iubiri întregi. Cu pesimismul ăsta căutăm noi fericirea, evitând cu grijă toate locurile unde chiar am putea-o găsi?
Eu zic să ne dăm două palme și să ne revenim.
Nu acum, că sunteți la serviciu și vă stricați machiajul. Și nu de față cu alți colegi. Vorbește lumea…
Lăsăm gluma la o parte: E dragoste sau cancer? Dacă există un cancer de sân, dragostea asta ar trebui să fie un cancer SUB sân?
E dragoste sau un terminator indestructibil care iese din poze să te omoare cu arma lui secretă: melancolia blegoasă?!
S-a dus. Te-a rănit. OK. Dar ai grijă să faci diferența corectă între sentiment și resentiment. Dacă nu lupți să scapi de efectele secundare ale despărțirii, poate că îți cam place. Ți se pare că ești interesantă. O eroină romantică. Personaj de roman. Mie mi se pare că ești cel mult emo. Și parcă a trecut moda asta.
Da, există iubiri ca niște povești nemuritoare pentru adulți. Dar astea au cel puțin două personaje. Și amândouă au grijă de ea, că de-aia trăiește nebuna și uneori face și pui. Cărora poți să le povestești adevăratele Povești nemuritoare. Cele pentru copii.
Cartea Necenzurat poate fi achiziționată de la: