Domnilor,
Vă întrebați, poate, de ce v-am chemat în acest așezământ?
V-am chemat ca să vă fac câteva lecții clinice, – și c-am chemat aici, căci n-am avut unde în altă parte. Într-adevăr, pentru mine nu este loc în spitalele din București. Cei care au reușit să intre în aceste spitale, au avut precauția să închidă ușa și chiar să o zăvorască cu regulamente, care fac ca nimeni să nu mai poată pătrunde acolo, – afară, bieînțeles, de dânșii și de ciracii lor.
Dar, mulți dintre D-voastră mă vor întreba: De ce vrei să ne faci niște lecții clinice? Nu ne sunt oare de ajuns lecțiile ce ni le fac profesorii de clinică?
Desigur că aceste lecții, primite de la profesorii D-voastră, sunt la rigoare suficiente; ele constituie un fel de clinică clasică, pe care orice medic e dator s-o cunoască.
Ceea ce vă aduc eu sunt ideile personale ale unui om de geniu care, nemulțumit cu rutina și cu obscuritățile clasicismului medical, a clădit medicinei, piatră cu piatră, un palat măreț, cu ferestre largi și luminoase, în care se vede clar.
Acest om este LANCEREAUX.
Și ca să știți cine este LANCEREAUX, e de ajuns să vă spun că omenirea n-a avut niciodată un medic mai mare ca dânsul.
Vă miră mult cuvintele mele!
Într-adevăr, acest nume nu l-ați întâlnit decât rareori în cărțile de medicină și aproape nimeni dintre profesori nu l-a pronunțat înaintea D-voastră.
Veți zice poate că admirația mea se explică prin împrejurarea că am fost crescut la școala acestui maestru. Dar pietatea elevului se află aici în fața datoriei profesorului, care trebuie să-și cântărească toate vorbele ce rostește și să probeze tot ce afirmă.
Ei bine, Domnilor, repet sus și tare că medic ca LANCEREAUX n-a mai fost altul. Și această afirmație o voi demonstra, cu probe palpabile, în lecțiile viitoare.
Pentru moment, rețineți faptul că, nici înainte de LANCEREAUX, printre medicii celebri, ca LANNEC, TROUSSEAUX, RAYER – nici în timpul său, printre colegii săi renumiți ca CHARCOT, POTAIN, BOUCHARD – și nici printre medicii altor țări, ca BRIGHT, ADDISON, VIRCHOW, nu găsim pe nimeni care să-l egaleze, ca observator fără seamăn și ca spririt științific extraordinar.
El singur a înțeles importanța noțiunii de cauză și a pus medicina pe drumul unei adevărate științe.
Pot zice că Lancereaux a fost pentru medicină ceea ce CLAUDE BERNARD a fost pentru fiziologie, ceea ce PASTEUR a fost pentru microbiologie.
Iată omul ale cărui idei vin să vi le împărtășesc.
LANCEREAUX, murind, mi-a lăsat mie greaua povară de a duce la bun sfârșit o carte, de o importanță capitală, pe care n-a avut vremea s-o termine. În același timp, mi-a dat și sarcina morală să fac cunoscută lumii opera lui, care e imensă.
Dar, o asemenea moștenire e peste puterile mele. Aici, în București, mai ales, sunt ca într-un puț. Oricât voi striga, nu mă va auzi nimeni.
Voi face și eu ce voi putea.
Din fericire vă am pe D-voastră, care sunteți în stare să vă pasionați, – după cum m-am pasionat și eu – pentru adevărul științific. Vom organiza astfel o falangă românească, ce va merge să arate Franței că cel mai mare dintre medicii lumii este fiul ei, – fiu oropsit, căci, din nenorocire, n-a fost înțeles.
Am de gând să vă vorbesc anul acesta, mai întâi, despre afecțiunile rinichiului, – și pe urmă despre afecțiunile cordului și ale vaselor (artere/vene și limfatice), – subiecte asupra cărora LANCEREAUX a lăsat lucrări nepieritoare.
Dar, pentru a pricepe mai bine afecțiunile rinichiului, trebuie să încep prin a vă descrie niște sindroame ca albuminuria, ca uremia, – sindroame oarecum întinerite prin cercetări făcute în laboratorul meu…
Aceste sindroame vor face subiectul lecțiilor viitoare.
Pentru astăzi, dați-mi voi să vă întrețin, spunându-vă câteva cuvinte despre spiritul ce se cuvine să-i însuflețească pe medici, când se află în fața bolnavilor, într-un spital ca acesta în care ne aflăm. Dar, ce este un medic? Ce este un bolnav? Ce este un spital?
Cartea Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria poate fi achiziționată de la: