În dimineața zilei de 1 Decembrie 1918, s-a săvârșit Sfânta Liturghie cu Te-Deum în cele două biserici românești din Alba Iulia, iar la ora 10.00 s-a întrunit Marea Adunare Națională Constituantă, la care au luat parte cei 1228 de deputați și delegați oficiali. În biroul Adunării au fost aleși trei președinți – George Pop de Băsești, cu episcopii Ioan Papp de la Arad și Dimitrie Radu de la Oradea -, 3 vicepreședinți și 9 secretari. Raportul principal a fost prezentat de Vasile Goldiș, care a citit apoi și istorica Declarație de unire cu țara mamă. Primul punct preciza: „Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia, în ziuade 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. Se stabileau apoi „principiile fundamentale” după care urma să se conducă noul stat unitar: „1. Deplină libertate pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va întruni, administra și judeca în limba sa proprie, prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc. 2. Egala îndreptățire și deplina libertate confesională pentru toate confesiunile din stat. 3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, în județe sau în parlament. 4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire; libera propagandă a tuturor gândurilor omenești. 5. Reformă agrară radicală… 6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantaje, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus etc…”
Adunarea Constituantă a ales apoi Marele Sfat Național Român, format din 212 membri, menit să exercite atribuții administrative și legislative. În afară de episcopi, în acest Sfat au fost aleși numeroși profesori de teologie, protopopi și preoți. Ședința Adunării Constituante a luat sfârșit prin cuvântarea rostită de episcopul Ioan Papp de la Arad, care a mulțumit tuturor pentru însuflețirea cu care au luat parte la dezbateri. La ora 14.00, pe „câmpul lui Horea” s-au ostit mai multe cuvântări de pe tribunele ridicate în mijlocul celor peste 100000 de români. Între alții, a rostit un memorabil discurs episcopul Caransebeșului, Miron Cristea, apoi episcopul Iuliu Hossu de la Gherla ș.a. În aceeași zi s-au săvârșit slujbe solemne în toate orașele și satele Transilvaniei, iar preoții au arătat credincioșilor însemnătatea marelui act care se înfăptuia la Alba Iulia.
La pregătirea acestui act memorabil din istoria țării noastre, Biserica și-a avut partea ei de contribuție. La 18/31 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul Național Român Central, cu sediul la Arad, un rol de seamă în cadrul acestuia având Vasile Goldiș, pe atunci secretarul Episcopiei Aradului. Tot la Arad a luat ființă Comandamentul gărzilor naționale românești. Pe baza directivelor Consiliului Național Român Central, s-au convocat numeroase adunări populare în orașele și satele românești de pe întreg cuprinsul Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului, care au ales consiliile naționale județene, orășenesc sau comunale, precum și gărzile naționale românești, în vederea asigurării ordinei publice și a apărării poporului împotriva acelora care ar fi încercat să-l împiedice în afirmarea voinței sale de libertate și unitate națională. În cadrul acelor adunări, s-au adoptat memorii și moțiuni cu mii de semnături, prin care se cerea unirea Transilvaniei cu România.
Cartea România înainte și după mareșalul Antonescu poate fi achiziționată de la: