Am scris „introducere“, dar trebuia să scriu „avertisment“. Avertisment : nu citi această mizerie. Rămâi în lumea ta ordonată, plătește-ți facturile, spală-te pe dinți, cumpără apă plată, setează-ți alarma, răspunde la salut, pune benzină, iubește-ți aproapele. Nu intra în dezordinea mea de care îmi este atât de sete și pentru care sunt adeseori dojenit de civili. Nu citi despre lumea mea, pentru că te aștepți să fie nu știu câte nuanțe de gri, cum ai citit tu în volumele alea groase pentru tineri retardați, iar eu îți vorbesc despre alb și negru. Nu trebuie să descoperi adorația pentru negru, pentru că n-o să știi ce să faci cu ea și o să îngroși rândul muritorilor care-și primesc doar alb și se sting visând la curcubeie.
Am scris „introducere“, deși nu știu în ce. Mi-aș dori să citească cineva cumva, să-ncerce să înțeleagă ceva. O editură să publice o carte mică și neagră, care să zacă pe un raft, într-un colț, să adune praful. Sunt convins că nu va fi răsfoită decât de cel care… În fine, nu se va întâmpla asta în veci. Presupunând, prin absurd, că se va întâmpla, aș vrea ca prefața să fie scrisă de Beigbeder, pe care l-am cunoscut la Cannes și „bea frumos“. Sau de Marquez. Dacă nu murea, se potrivea perfect în peisaj, dată fiind demența senilă cu care fusese diagnosticat în 2012. N-ar fi agreat deloc stilul meu, însă pe el l-ar fi adulat toți. Da, ăsta ar fi motivul pentru care vă spun de pe-acum : sunt complet superficial.
Am scris „introducere“, deși vă previn : sunt, repet, su-per-fi-ci-al și ador plăcerile vinovate, dar simple. Ador Coca-Cola rece, țâțele mari, sexul neprotejat, perechea de Ași, vinul scump, petrecerile pe plajă, Nutella pe pâine, jocurile video, shoturile cu gheață pisată, banii cash, bancurile porcoase și iahturile cu flybridge. Am fizicul unui om ale cărui sfaturi de viață nu sunt de urmat, la dracu’, nici măcar nu sunt bune de contraexemplu, pur și simplu sunt insignifiante – la fel ca existența individului însuși în lanțul trofic. Sunt autist, pesemne… N-am dus niciodată nimic până la capăt, nici măcar propriul șir al gândurilor, adesea violent conturbat de o pereche de craci pe cinste. (Exagerez, desigur : orice pereche de craci de femeie, cu fustă sau pantaloni mulați, m-a dat peste cap oricând !) Sunt cel mai mare ipocrit în viață : sunt fan declarat Megan Fox, dar mă masturbez la Pamela Anderson, comand lobster umplut cu ciuperci în smântână la restaurante scumpe doar ca să mă pot îndopa cu cea mai bună pâine cu unt din oraș oferită ca aperitiv, mă erijez într-un connaisseur al filmelor de artă, dar visez doar replici din Armă Mortală 1, 2, 3 și Răzbunarea, mă afișez des la vernisajele de artă, cu toate că pereții casei mele nu sunt ticsiți decât cu obiecte de memorabilia și postere cu filme vechi.
Cartea Consumatorul de suflete poate fi achiziționată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
Fragmentul zilei – 26 iulie 2019: Consumatorul de suflete – Codin Maticiuc