„Țărmul era străjuit cu palmieri. Stăteau drepți, înclinați sau sprijiniți, scăldați în lumina soarelui și cu frunzișul verde la o înălțime de treizeci de metri. Țărmul de sub ei, presărat cu nuci de cocos putrezite, cu vlăstari de palmieri și acoperit cu iarbă aspră, era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinați și prăbușiți. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri și brazda deschisă prin ea. În picioare, cu o mână sprijinită de un trunchi cenușiu, Ralph își strânse pleoapele în fața mării sclipitoare. În depărtare, poate la un kilometru și jumătate, talazurile albe lingeau niște stânci de coral, iar dincolo de ele marea era de un albastru-închis. În arcul neregulat al stâncilor de coral, laguna stătea liniștită ca un lac de munte și colorată în toate nuanțele albastrului, în verde tulbure și în purpuriu. Plaja dintre terasa cu palmieri și țărm era un arc subțire, aparent nesfârșit, căci în stânga lui Ralph liniile palmierilor, ale plajei și ale mării se adunau într-un punct la infinit; și, veșnic, aproape vizibilă, arșița.”
Împăratul muștelor – William Golding