„Doi profesori ridică îngrijorați capetele. Au în mâinile lor ceva strict interzis la Auschwitz și pot fi condamnați la moarte dacă îi descoperă. Acele unelte, atât de periculoase încât deținerea lor este motiv de pedeapsă capitală, nu sunt arme de foc, nici obiecte ascuțite, tăioase sau contondente. Acele obiecte de care se tem atât de mult gărzile implacabile ale Reichului nu sunt altceva decât cărți: cărți vechi, rupte, fără foi și aproape distruse. Dar naziștii le urmăresc, le hărțuiesc și le interzic în mod obsesiv. De-a lungul istoriei, toți dictatorii, tiranii și asupritorii, fie ei arieni, orientali, arabi slavi sau de orice culoare a pielii, fie că apărau revoluția populară, privilegiile claselor dominante, porunca lui Dumnezeu sau disciplina sumară a militarilor, oricare le-ar fi fost ideologia, cu toții au avut ceva în comun: mereu au persecutat cu înverșunare cărțile. Acestea sunt foarte periculoase, stimulează gândirea.”
Bibliotecara De La Auschwitz – Antonio G. Iturbe