În dimineața următoare, mă aventurez, mă prefac că alerg după o capră ca să trec prin fața casei lui. Faiez îmi zâmbește și, cum mașina nu demarează imediat, știu că mă privește cum mă îndrept spre pășune cu caprele. Aerul e mai răcoros dimineața, ceea ce îmi permite să port haina mea de lână roșie, singura mea haină nouă, încheiată de la buric până la gât, cu care par mai frumoasă. Dacă aș putea dansa în mijlocul oilor, aș face‑o. A doua mea întâlnire a durat mai mult, căci, întorcând ușor capul la ieșirea din sat, văd că mașina încă nu a demarat.
Nu pot să merg mai departe cu semnalele. E rândul lui acum să vadă cum va face ca să‑mi vorbească pe ascuns. Știe unde mă duc și când anume.
În ziua următoare, părinții mei au plecat în oraș, fratele meu e cu soția sa, iar Kainat se ocupă de grajd și de surorile cele mici. Mă duc singură să strâng iarbă pentru iepuri. După un sfert de oră de mers, Faiez e acolo, în fața mea. M‑a urmat discret și mă salută. Această prezență neașteptată mă înnebunește. Mă uit împrejur, neliniștită că l‑aș putea vedea venind pe fratele meu sau vreo femeie din sat. Nu vine nimeni, dar reperez adăpostul unui taluz destul de înalt la marginea câmpului și Faiez mă urmează. Mi‑e rușine, îmi privesc picioarele, îmi boțesc rochia și trag de nasturii hainei, nu știu ce să spun. El ia o poză avantajoasă, cu un spic de grâu verde între dinți, și mă examinează.
– De ce nu te măriți?
– Trebuie să‑l găsesc pe bărbatul vieții mele și mai întâi trebuie să se mărite sora mea.
– Tatăl tău a vorbit cu tine?
– Mi‑a spus că tatăl tău a venit să‑l întâlnească, cu mult timp în urmă.
– O duci bine la ai tăi?
– O să mă bată dacă mă vede cu tine.
– Ai vrea să ne căsătorim?
– Dar trebuie mai întâi să se mărite sora mea…
– Ți‑e frică?
– Da, mi‑e frică. Tata e rău. E periculos și pentru tine. Tata mă poate lovi și poate să te lovească și pe tine.
El rămâne așezat în liniște după taluz, în timp ce eu mă zoresc să adun iarba. Are aerul că mă așteaptă, deși știe prea bine că nu mă pot întoarce în sat cu el.
– Tu rămâi aici, eu o să mă întorc singură.
Și merg repede pe drumul spre casă, mândră de mine. Vreau să aibă o impresie bună, să mă considere o fată cuminte. Trebuie să fiu foarte atentă la reputația mea, pentru că eu sunt aceea care l‑a atras.
N‑am fost niciodată atât de fericită. Să fiu cu el, atât de aproape, chiar și numai câteva minute, e minunat! Simt minunea asta în tot trupul meu, fără să o pot defini limpede în acest moment. Sunt mult prea naivă și n‑am primit mai multă educație decât o capră, dar această senzație de miraculos este cea a libertății inimii mele și totodată a corpului meu. Pentru prima oară în viață, sunt cineva pentru că am decis eu însămi să fac ceea ce fac. Sunt vie. Nu ascult nici de tatăl meu, nici de altcineva. Dimpotrivă, mă răzvrătesc.
Memoria mea în privința acelor clipe și a celor ce vor urma este destul de clară. Pentru ce‑a fost înainte, e aproape inexistentă. Nu mă văd, nu știu cum arăt și dacă sunt drăguță sau nu. Nu am conștiința de a fi o ființă umană, de a gândi, de a avea sentimente. Cunosc frica, setea atunci când e cald, suferința și umilința de a fi legată ca un animal în grajd și bătută până nu‑mi mai simt spatele. Groaza de a fi sugrumată sau aruncată în fundul unei fântâni. Am primit cu docilitate atâtea lovituri. Chiar dacă nu mai aleargă așa de repede, tata găsește întotdeauna o modalitate să ne prindă. E ușor pentru el să mă dea cu capul de cadă pentru că am vărsat apă pe jos. E simplu să mă lovească peste picioare cu bastonul când ceaiul vine prea târziu. Nu te poți gândi la tine însuți când trăiești în felul acesta. Prima mea întâlnire adevărată cu Faiez, în lanul de grâu verde, îmi dă pentru prima oară în viață o idee despre cine sunt. O femeie, nerăbdătoare să‑l reîntâlnească, care îl iubește și este hotărâtă să devină soția lui cu orice preț.
În ziua următoare, pe același drum, așteaptă să trec spre câmp și vine să mă întâlnească.
– Te uiți și după alți băieți în afară de mine?
– Nu. Niciodată.
– Vrei să vorbesc cu tatăl tău despre căsătorie?
Îmi vine să‑i sărut picioarele pentru asta. Aș vrea să se ducă acum, în momentul ăsta, să dea fuga să‑l anunțe pe tatăl său că el, Faiez, nu mai vrea să aștepte, că trebuie să mă ceară de la familia mea, să aducă pentru mine aur și bijuterii și să pregătească o mare petrecere.
Cartea Arsă de vie poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,1 rating based on 14.785 ratings (all editions)
ISBN-10: 9734664670
ISBN-13: 9789734664672
Goodreads: 33959016
Author(s):Publisher: Polirom
Published: 1//2017
Nascuta intr-un sat din Cisiordania, Souad afla repede ca, in lumea traditionala in care traieste ea, sa fii fata este un blestem. Baietii merg la scoala, fetele nu. O fata trebuie doar sa munceasca si sa-si faca rugaciunile. Daca iese citusi de putin din cuvintul tatalui, va fi batuta fara mila. O fata e mai putin importanta decit un animal: daca o familie are deja destule fete, cele care sint in plus pot fi omorite la nastere... La saptesprezece ani, Souad se indragosteste de un barbat despre care nu stie mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatalui ei. Visind la iubire si casatorie intr-o societate unde barbatii au toate drepturile, iar femeile doar indatoriri, ea se indreapta fara sa-si dea seama spre catastrofa. Pentru ca ramine insarcinata si isi dezonoreaza astfel familia, cumnatul ei primeste sarcina de a o pedepsi dindu-i foc. Salvata de colaboratoarea unei fundatii umanitare, Souad ajunge in Franta, unde incepe o noua viata si unde isi va face cunoscuta povestea cutremuratoare.