Mereu mi-a fost sortit să fiu singură. Și nu știu de ce.
Ar fi trebuit să vin pe lume împreună cu sora mea geamănă, pe care urma să o cheme Ilona, dar când mama a ajuns la spitalul Saint Joseph, în orașul german Bremen, s-a năpustit asupra ei pastorul neamț al unui ofițer SS mustrând-o că se dusese, până la sfârșitul sarcinii, la un ginecolog evreu. În timpul acelui atac sora mea a murit, iar eu am supraviețuit, și, deși urma să mă cheme Marita, au vrut să cinstească memoria acelei micuțe moarte și mi-au pus numele Ilona Marita Lorenz.
Era 18 august 1939 și mai rămăseseră doar câteva zile până când Germania urma să înceapă invadarea Poloniei și să aprindă scânteia ce avea să declanșeze al Doilea Război Mondial. Pe mama practic au dat-o afară din spital pentru a face loc eventualilor răniți și ea nu putea să conteze pe tatăl meu, care pe atunci nu se afla în Germania; ca de altfel toată viața, și înainte, și după nașterea mea, el se afla pe mare.
Pe mama o chema Alice June Lofland, o femeie a cărei viață, chiar și în ziua de azi, este înconjurată de mister și de semne de întrebare, de secrete care nu vor mai putea fi niciodată dezvăluite, o autentică artistă a interpretării, al cărei suflet mă îndoiesc că-l va cunoaște cineva vreodată. Avea două certificate de naștere. Conform unuia dintre ele, s-a născut pe 15 octombrie 1902. În celălalt, în schimb apărea ca data nașterii aceeași zi, dar în anul 1905. Evident, unul din cele două documente era un fals, dar nici eu, nici altcineva din familia mea n-am reușit să descoperim care anume. Când o întrebam pe mama despre originile ei, îmi dădea mereu același răspuns, cuvintele unei femei care întotdeauna s-a arătat extrem de rezervată: „Nu contează, nu contează”.
Singurul lucru cert este că mama s-a născut în Wilmington, statul Delaware, în estul Statelor Unite, și acolo a și crescut. Cei din familia ei cultivau pământul, dar ea s-a simțit întotdeauna diferită, chiar și atunci când era doar o fetiță, iar când a ajuns la adolescență, părinții ei au trimis-o la New York, la o școală privată de pe Park Avenue, „cea mai bună”, din câte spunea ea. A început să danseze și a intrat în lumea spectacolului, ajungând să joace piese pe Broadway, sub numele artistic June Paget. Poate că atunci a început să-și descopere abilitatea și talentul de a face parte dintr-o lume de măști și de personaje pe care n-a mai putut, n-a mai vrut sau n-a mai știut să o părăsească.
În acea primă etapă a vieții sale trebuie să fi avut vreo aventură care nu a funcționat, deși, judecând după scrisorile și hârtiile pe care le-am găsit de-a lungul anilor în familie, poate că ar fi mai indicat să ne gândim la mai multe aventuri. Unul dintre bărbații despre care știm că s-a îndrăgostit nebunește de acea tânără blondă, cu ochi albaștri, frumoasă și hotărâtă, a fost William Pyle Philips, un important om de afaceri. Însă mama voia să aibă copii, iar acel bărbat nu numai că era cu mult mai în vârstă, dar era și vărul ei, așa că în ochii mamei mele acea aventură nu avea nici o șansă. În plus, ea voia să ducă o viață independentă și să lucreze în cinematografie și n-a contat deloc faptul că Philips a implorat-o să nu-l părăsească și s-a oferit să aranjeze totul pentru ca ea să poată fi protagonista propriului film și chiar să deschidă un cinematograf doar pentru ea. Mama, care vorbea fluent franceza, a hotărât să plece la Paris, unde începuseră să se turneze filme cu sunet. Avea optsprezece sau nouăsprezece ani și cred că, dincolo de aspirațiile sale profesionale, voia să fugă și de alți bărbați care se țineau după ea; și aceștia nu erau puțini la număr, pentru că mama trezea adevărate pasiuni.
În acea combinație de fugă și căutare a ridicat ancora în 1932 din New York, la bordul navei de pasageri Bremen a companiei Norddeautscher Lloyd, companie navală din nordul Germaniei, și, în timpul călătoriei pe mare, l-a cunoscut pe căpitanul secund, Heirich Lorenz, bărbatul care avea să fie papa. Nu l-am strigat niciodată tată, părinte sau tati; pentru mine a fost mereu papa. Era un bărbat puternic, cu părul și ochii închiși la culoare, probabil de ascendență italiană, și atât femeile, cât și bărbații îl îndrăgeau nespus.
S-a născut pe 8 aprilie 1898 în Bad Munster am Sten-Ebenburg, o localitate din sudul Germaniei celebră pentru izvoarele sale. Provenea dintr-o familie de moșieri, da, la fel cum mama și-a găsit pasiunea departe de locul de baștină, într-o lume a scenelor și a culiselor, nici pentur el viitorul mult dorit nu trecea prin podgoriile familiei. Marea era viața lui, visul lui, un spațiu de libertate… Și a cucerit-o. La doisprezece ani deja naviga, când a terminat liceul s-a angajat pe mai multe nave comerciale și, în 1918, a fost admis în Marina germană. După Primul Război Mondial și după ce a petrecut vreo doi ani pe o goeletă care asigura o rută prin America de Sud, a început să lucreze pentru Lloyd.
Mama n-a ajuns niciodată la Paris, pentru că în timpul acelei călătorii pe mare s-au îndrăgostit. Ea a rămas în localitatea portuară Bremerhaven, unde papa își avea pe atunci casa, iar pe 31 august 1921 s-au căsătorit.
Cartea Eu am fost spioana care l-a iubit pe Fildel Castro poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,4 rating based on 398 ratings (all editions)
ISBN-10:
ISBN-13: 9786060060116
Goodreads: 39847261
Author(s):Publisher:
Published: 3//2018
Putine persoane pot spune, ca Ilona Marita Lorenz, ca au trait cele mai insemnate evenimente ale istoriei secolului XX. O viata ca-n filme: de la lagarele de concentrare ale nazistilor la Fidel Castro, la CIA si la asasinarea lui Kennedy.
Cartea ne prezinta povestea romantata a acestei femei, cu lumini si umbre, cu adevaruri spuse pe de-a intregul sau numai pe jumatate, lasandu-l pe cititor sa aleaga din spusele ei, punand alaturi elemente confirmate ale evenimentelor istorice, ce este autentic si ce este fictiune.
Autoarea isi relateaza intreaga viata, din prima copilarie pana in momentul publicarii cartii, marcand mai cu seama copilaria trista din zilele razboiului, peregrinarile alaturi de tatal ei pe marile lumii, relatiile sale sentimentale cu Fidel Castro, cu Marcos Perez Jimenez, fostul dictator venezuelean, si cu membri ai Mafiei. Povesteste despre actiuni ale CIA si FBI la care a luat parte, mandra ca, la un moment dat, i se spunea "Mata Hari din Caraibi".
Fragmentul zilei – 19 octombrie 2019: Eu am fost spioana care l-a iubit pe Fildel Castro – Marita Lorenz