„Știu că vara – și mai ales în mijlocul lui august – nu sunt prea multe noutăți despre care să se vorbească, în afară de niscai masacre de prin Georgia, care oricum interesează mai puțin decât olimpiada, dar săptămânile astea am fost șocat de reluarea unei teme pe care aș îndrăzni să o calific drept eternă. S-a reluat la un moment dat discuția pentru că s-a dorit să se dedice o stradă unui personaj compromis în regimul fascist sau unor figuri controversate, cum ar fi Bettino Craxi, sau să se renunțe la numele altor străzi, de pildă, în Romagna, unde, trecând prin centrele mai mici, te uimește multitudinea de străzi care se numesc Carlo Marx sau Lenin. Sincer consider că această situație a devenit insuportabilă și există o singură soluție: să se interzică prin lege ca o stradă să poarte numele cuiva care a murit de mai puțin de o sută de ani.
Firește, cu o lege a celor o sută de ani, în afară de Karl Marx, în 2045 se va găsi cineva care să închine o stradă memoriei lui Benito Mussolini, dar nu vă neliniștiți, nepoții noștri, care atunci vor avea peste 40 de ani ca să nu mai zic de strănepoții noștri, vor ști prea puține despre acest personaj. Azi cuvioșii catolici ai Romei se plimbă liniștit pe strada Cola di Rizeno, fără să știe că și acest personaj a avut parte de un Piazzale Loreto și că aceia care au închinat memoriei lui o stradă atât de importantă au fost masonii din perioada postrisorgimentală, în semn de frondă față de papă.”
Cartea Cronicile unei societăți lichide poate fi achiziționată de la: