„În fața românilor, exista fie opțiunea de a rezista până la capăt alături de Germania hitleristă contra ofensivei terestre sovietice și a bombardamentelor aeriene aliate, transformând întreaga țară în ruine, fără a se ști dacă prin aceasta se puteau obține, la discutarea păcii, condiții mai bune (cumva opțiunea ungară, respectiv supușenia sinucigașă a legionarilor în fața conducerii hitleriste) sau de a rupe brusc și cât mai puțin distrugător alianța cu Germania și de a accepta capitularea, în speranța luării în considerație a negocierilor ce fuseseră duse la Stockholm și Cairo (împuternicirea generalului Aldea în 17 august 1944 de a semna, în numele „noului guvern”, capitularea și apoi armistițiului, variantă netranspusă în practică de general). Sau iluzia (speranța), în nici un fel susținută de logica politică și de raportul de forțe din vara anului 1944, că România s-ar fi putut bucura de un tratament aparte: să i se admită ieșirea din tabăra hitleristă și rămânerea ei ulterioară într-o stare de nebeligeranță în spatele armatelor sovietice sau trecerea în tabăra aliată (întoarcerea armelor) direct în poziție de cobeligeranță sau chiar de aliată, fără a mai fi supusă umilitoarei și implacabilei capitulări necondiționate (visul de neîmplinit).”
Cartea 23 August 1944 – Controverse Istorico-Politice poate fi achiziționată de la: