Cristofor Columb își dădea seama că se apropia momentul decisiv. Grupul lui de oameni mergea spre sud, prin pădurea tropicală luxuriantă, de trei zile, urcând din ce în ce mai sus. Dintre toate insulele pe care le descoperise de la prima debarcare, din octombrie 1492, aceasta era cea mai frumoasă. Coasta stâncoasă era mărginită de o câmpie îngustă. Munții formau o cocoașă învăluită în ceață, care se ridica treptat dinspre vest și culmina aici, în est, cu un lanț sinuos de creste. În cea mai mare parte, solul era format din calcar poros, acoperit de un strat fertil de pământ roșu. Sub arborii denși ai pădurii bătrâne înflorea un șir incredibil de plante, toate întreținute de vânturile constante și umede care suflau aici. Băștinașii numeau acest loc Xaymaca, cuvânt despre care aflase că înseamnă insula izvoarelor un termen adecvat pentru abundența de apă de pe insulă. Cum castilienii înlocuiau X-ul cu J, Columb ajunsese să numească insula Jamaica.
– Amirale!
Se opri și se întoarse către unul dintre oamenii lui.
– Nu mai e mult, îl anunță de Torres, arătând înspre înainte. În josul crestei, către platoul acela, apoi dincolo de luminiș.
Luis navigase alături de el în toate cele trei expediții anterioare, inclusiv în cea din 1492, când debarcaseră pentru prima dată. Se înțelegeau bine și aveau încredere unul în celălalt.
Nu același lucru îl putea spune Columb despre cei șase băștinași care duceau bagajele. Arătă înspre două dintre ele, care adăposteau mici containere și le indică oamenilor, prin gesturi, să fie prudenți. Era surprins că, după doi ani, lemnul cutiilor era încă intact. Nu fusese afectat de viermi, așa cum se întâmplase cu un an înainte cu chila navei lui. Petrecuse un an țintuit pe această insulă.
Însă captivitatea lui luase acum sfârșit.
– Ai ales bine, îi spuse el lui de Torres în spaniolă.
Nici unul dintre băștinași nu vorbea spaniola. Columb și de Torres erau însoțiți de alți trei spanioli, fiecare ales pentru un rol aparte. Localnicii fuseseră mituiți cu promisiunea oferirii mai multor clopoței niște zdrăngănele ale căror sunete păreau să-i fascineze pe băștinași dacă aveau să le care trei cutii până în munți.
Plecaseră în zori, dintr-un luminiș înconjurat de pădure, de lângă țărmul nordic, unde un râu din apropiere arunca apă limpede și rece peste terase netede din piatră, formând iaz după iaz, pe parcurs și în cele din urmă vărsându-se într-un ultim șuvoi argintiu în mare. Bâzâitul insectelor și ciripitul păsărilor crescuseră treptat în intensitate, atingând acum un crescendo zgomotos. Drumul de-a lungul pantei împădurite necesitase efort și acum cu toții erau bătuți de vânt, cu hainele pline de sudoare, iar transpirația le încețoșa privirile. Începuseră din nou să coboare către o vale plină de vegetație.
Pentru prima dată, după multă vreme, Columb se simțea întinerit.
Iubea insula asta.
Prima expediție, din 1492, fusese făcută sub conducerea lui personală, împotriva sfaturilor așa-zișilor înțelepți. Optzeci și șapte de oameni se aventuraseră în necunoscut bazându-se doar pe forța visului lui Columb. Se luptase zeci de ani ca să obțină finanțare, mai întâi de la portughezi, apoi de la spanioli. Documentele de la Santa Fe, care arată acordul dintre el și Coroana spaniolă, îi promiteau un statut de nobil, zece la sută din toate comorile găsite și control asupra mărilor descoperite de el. Un târg excelent pe hârtie, însă Ferdinand și Isabela nu se ținuseră de cuvânt. În ultimii doisprezece ani, după ce Columb stabilise în mod clar existența a ceea ce cu toții numeau deja Lumea Nouă, vasele spaniole se îndreptaseră, unul după altul, către vest, fără permisiunea lui de amiral.
Curve. Mincinoși.
Cu toții.
– Acolo, strigă de Torres.
Columb se opri din coborâre și privi printre copaci și dincolo de miile de flori roșii pe care băștinașii le numeau focul-pădurii. Zări un iaz cu apă limpede, prin care trecea un șuvoi vioi de apă.
Prima dată vizitase Jamaica în luna mai 1494, cu ocazia celei de-a doua expediții și descoperise că în nordul insulei coasta era locuită de aceiași băștinași găsiți pe insulele din apropiere, doar că erau mai ostili. Poate că vecinătatea lor cu caraibii care trăiau în Puerto Rico, înspre est, reprezenta motivul agresivității lor. Caraibii erau niște canibali care înțelegeau doar limbajul forței. Învățând din experiența trecutului, Columb trimisese ogari și arcași ca să se confrunte cu jamaicanii, omorând câțiva, speriindu-i pe alții, până ce toți locuitorii deveniseră nerăbdători să-l mulțumească.
Opri înaintarea caravanei către iaz.
De Torres se apropie de el și șopti:
– Aici e. Locul.
Ştia că era pentru ultima dată când se afla în Lumea Nouă. Avea cincizeci și unu de ani și reușise să-și facă un număr impresionant de dușmani. Experiența din ultimul an constituia dovada, iar această a patra expediție fusese blestemată de la început. Mai întâi, explorase coasta unui presupus continent, cu țărmuri nesfârșite, extinzându-se de la nord la sud, cât navigase el. După încheierea recunoașterii, sperase să debarce în Cuba sau Hispaniola, însă navele lui mâncate de viermi nu-l duseseră mai departe de Jamaica, loc unde le eșuase la mal pe amândouă și așteptase ajutor.
Nu primise nimic.
Guvernatorul din Hispaniola, un inamic, decisese să-l lase să moară, împreună cu cei 113 oameni ai săi.
Cartea Afacerea Columb poate fi cumpărată de la:
- elefant.ro
- libris.ro
- cărturești.ro
- amazon.com
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,8 rating based on 12.633 ratings (all editions)
ISBN-10: 6067761386
ISBN-13: 9786067761382
Goodreads: 53327395
Author(s):Publisher: RAO
Published: //2017
Castigator al premiului Pulitzer, Tom Sagan este un jurnalist de investigatii care a scris articole dintre cele mai interesante despre subiecte arzatoare din intreaga lume. Dar reputatia sa profesionala este adusa la zero in momentul in care un articol controversat despre o zona macinata de razboaie este considerat o inselaciune. In prezent, este nevoit sa traiasca chinuit de deciziile gresite pe care le-a luat si cu adevarul socant pe care nu il va putea dovedi niciodata - caderea sa fiind un act deliberat pus la cale de un dusman necunoscut. Insa in momentul in care este pe punctul de a-si curma viata pentru a pune capat suferintei, destinul intervine printr-un strain enigmatic care vine cu o cerere ce nu poate fi ignorata. Zahariah Simon are nevoie disperata de ceva ce numai Sagan poate avea - cheia unui mister de 500 de ani, o comoara cu implicatii politice controversate in lumea moderna. Pentru amandoi, Simon si Sagan, miza este mare, motivatia - foarte personala, iar consecintele conflictului dintre ei pot fi cu adevarat catastrofice.
Steve Berry scrie un nou roman plin de aventuri palpitante care il poarta pe cititor intr-o cautare riscanta, din Florida la Viena si Praga, iar in final, prin muntii Jamaicai, unde doi barbati incearca sa isi incheie socotelile, printr-un joc periculos care va schimba tot ceea ce stim despre descoperirea Americii.
Fragmentul zilei – 4 ianuarie 2010: Afacerea Columb – Steve Berry