Pe frontonul de piatră al intrării sinistre erau scrise cuvintele PARCERE SUBIECTIS (ajutați-i pe cei închiși). Zi după zi, Johnny Gray și Lal Morgon, înhămați, trăgeau căruciorul pe povârnișul denivelat, zi după zi priveau neatenți cum gardianul cu barbă roșcată introducea cheia în broască și deschidea ușa. Apoi, micul grup de deținuți, însoțit de un paznic înarmat, ieșea, iar ușa se închidea în urma lor. Spre ora patru după-amiaza se întorceau, și același gardian descuia ușa și-i lăsa să intre, cu cărucior cu tot.
Toate clădirile închisorii le deveniseră groaznic de familiare: zidurile goale, date cu catran ca să reziste intemperiilor, clădirea birourilor, cu acoperiș turtit; cuptorul vechi; spălătoria uriașă; curtea de trecere cu asfaltul crăpat; biserica, cu picturi de proastă calitate; băncile uzate, cu spătar înalt, destinate paznicilor; în sfârșit, micul cimitir, în care cei condamnați pe viață, acum liberi, se odihneau după truda grea a vieții.
Într-o primăvară, Johnny a ieșit pe poartă împreună cu un grup de deținuți, mergând la muncă. Trebuiau să construiască o baracă. Ei erau zidarii. Munca asta le convenea de minune, pentru că puteau să vorbească mai liber, iar Johnny voia să audă tot ce-i putea spune Lal Morgon despre regele falsificatorilor.
– Să nu flecăriți prea mult, le spuse paznicul care-i supraveghea, așezându-se pe o grămadă de cărămizi acoperite cu un sac.
– Nu, domnule, răspunse Lal.
Era un bărbat de vreo cincizeci de ani, slab și uscat. Avea o singură dorință: să trăiască suficient de mult pentru a fi condamnat din nou.
– Să fiu condamnat, dar nu pentru spargere, Gray, explica el, așezând cu grijă o cărămidă la locul ei. Nici pentru că am împușcat pe cineva, ca bătrânul Legg. Şi nici pentru că am trucat un cal, cum ai făcut tu cu Spider King.
– N-am fost condamnat pentru că l-am trucat pe Spider King, răspunse Johnny. N-am știut că fusese trucat când l-am înscris în cursă. L-au trucat ca să mă compromită. Dar nu mă plâng.
– Ştiu, ești nevinovat, răspunse Lal. Toți sunt, doar eu sunt vinovat. Așa spune și directorul: Morgon, îmi face plăcere că-i pe aici și un vinovat, care nu-i o victimă a împrejurărilor, așa cum sunt ceilalți, din Dartmoor.
Johnny nu încercă să-l convingă. N-avea nici un rost. Vina sa părea indiscutabilă. Toți știau ce înșelătorii se făceau la curse, iar el fusese amestecat în trucarea unui cal. Acceptase condamnarea la trei ani de muncă silnică fără să facă recurs, fără să se plângă. Nu pentru că ar fi fost vinovat. Pentru un alt motiv, mult mai important.
– Dacă te-ai lăsat înșelat, înseamnă că ești un fraier, spuse Lal. De aceea există fraieri, ca să fie înșelați. Ce-a zis Kane?
– Nu l-am văzut pe domnul Kane, răspunse Johnny.
– Şi el ți-ar fi zis că ești un fraier… Dă-mi o cărămidă. Băgărețul ăla blestemat vine încoace. Fii atent.
Băgărețul blestemat, adică paznicul, nu era mai băgăreț decât colegii săi. Venea încet, cu bastonul de cauciuc ieșindu-i din buzunar. Avea centura desfăcută.
– Nu mai pălăvrăgiți atât! Spuse, trecând pe lângă cei doi deținuți.
– Îi cerusem o cărămidă, explică Lal. Astea de aici nu sunt bune.
– Mi-am dat seama, spuse paznicul, examinând cu ochi de cunoscător o jumătate de cărămidă, nemulțumit de calitatea materialului.
– Bineînțeles! Nimeni nu se pricepe ca dumneavoastră! Răspunse Lal, vulpe bătrână, cu un ton în care se amestecau admirația și teama.
Apoi, după ce paznicul trecu, continuă:
– Animalul ăsta nu-i în stare să deosebească o cărămidă de o sobă. Pe ăsta l-a corupt bătrânul Legg, când era aici, să-i ducă scrisori afară. Pe atunci, Legg avea bani. El și Peter Kane spărseseră casa de bani de pe Orsonic și luaseră două sute de mii de lire. Kane n-a fost prins. Legg a împușcat un polițist și a fost condamnat la cincisprezece ani.
Johnny auzise povestea de cel puțin o sută de ori, dar Lal Morgon era în acel stadiu al vieții în care i se părea că povestește numai lucruri noi. Așa că a continuat:
– De aceea, Legg îl urăște pe Kane, iar fiul lui îi calcă pe urme. Tânărul Legg a luat treaba în serios! Are treizeci de ani și este cel mai priceput falsificator din lume. Dacă ai ști ce bancnote face! Când le văd, cei mai mari experți rămân uimiți și nu știu dacă sunt false sau sunt scoase chiar de Banca Angliei. Poliția și serviciul secret îl vânează de ani de zile, dar nu l-au prins!
Ziua era caldă, iar Morgon își scoase haina de lucru în dungi roșii și albastre. Ca și ceilalți deținuți scoși la muncă, purta pantaloni galbeni, roși de prea mult purtat, o cămașă roșie de bumbac și o beretă pe care niște litere misterioase indicau motivul condamnării. Când, o săptămână mai târziu, s-a renunțat la acele litere, Lal s-a simțit ca un soldat căruia i-au fost luate decorațiile.
– Nu l-ai cunoscut pe Jeff Legg, nu-i așa? Reluă vorbărețul deținut, pe un ton mai mult afirmativ decât interogativ.
– L-am văzut, dar n-am vorbit cu el, răspunse scurt Johnny.
Ceva din tonul lui îl făcu pe deținutul mai în vârstă să ridice privirea.
– Din cauza lui am ajuns aici. De ce a făcut-o, nu știu, dar a făcut-o.
Lal Morgon își arătă surpriza față de o asemenea afirmație, clătinând din cap. Johnny continuă:
– El a trucat, sau a ordonat trucarea calului, m-a făcut să-l prezint în cursă, iar apoi a dezvăluit totul. Până în ultima clipă n-am știut că, ceea ce considerăm că este Spider King, era în realitate alt cal, Boy Saunders, foarte bine machiat.
– Urât lucru! Spuse Lal, dezgustat. Fiul lui Emmanuel Legg! De ce ar fi făcut așa ceva? A fost vreo chestie de bani între voi?
– Nu știu. Dacă e adevărat că familia Legg îl urăște pe Peter Kane, s-ar fi putut s-o facă din răzbunare, știind că eram prieteni și că… Eram prieteni. De altfel, Peter îmi atrăsese atenția asupra indivizilor.
– Terminați cu vorba! Se auzi glasul paznicului.
Un timp, cei doi deținuți lucrară în tăcere. Apoi Lal comentă, cu un ton de disperare liniștită.
– Într-o zi sau alta, paznicul ăsta va nenoroci, pe cineva… Din vina lui, micuțul Lew Morse a fost biciuit… Îi dăduse cu pușca în cap. Bietul Lew! Era aproape mort!
La ora patru au terminat munca, iar deținuții, aliniați câte doi, se întoarseră la închisoare.
Cartea Camera 13 poate fi cumpărată de la:
- elefant.ro
- cărturești.ro
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
Fragmentul zilei – 7 ianuarie 2020: Camera 13 – Edgar Wallace