Sâmbătă după-amiază, Ele îmi trimite un mesaj: „Lia vezi că vin spre tine. Avem de povestit.”
Oare de ce cred prietenele mele că sunt mereu umărul lor liber, salteaua lor de salvare, sfătuitorul, înțelegătorul și orice alte utilizări îmi mai atribuie?
De fapt, cred că sunt un fel de bucătar-psiholog pentru ele: gătesc și ascult. Câteodată mai torn și în pahare. Frumos… nu? Alții ar plăti bani mulți pentru serviciile astea! Așa că the joke’s on me…
Și că veni vorba de bai, realizez că deși m-am mutat în acest oraș deja de două luni, nu am reușit să-mi găsesc de muncă.
Iau telefonul și tastez repede un „K. Te aștept”, după care mă gândesc să folosesc prilejul pentru a discuta cu Ele despre CV-ul meu.
Eleonora Firu este genul de femeie care îți rămâne în minte, chiar dacă o vezi o singură dată: blondă cu forme pline și cu o prezență intimidantă. Ea este jurist la cea mai mare firmă de avocatură din oraș.
Norocoasa a fost ajutată de către prietena noastră comună, Manuela Goicea, care lucrează acolo la resurse umane, încă de când a ieșit de pe băncile facultății.
Noi trei formăm cuplul perfect: blondă – roșcată – brunetă. Este chiar imposibil să nu fim remarcate atunci când ieșim în oraș împreună.
Ne știm de când eram copii și băteam ulița în sus și în jos pe la țară la bunici.
Pe vremea aceea viața era atât de simplă, încât îmi amintesc cu nostalgie momentele fericite și lipsite de griji. Ne-am împărtășit cele mai dubioase întâmplări, aventuri sau secrete. Nu ne ascundem nimic și am încercat mereu să ne ajutăm una pe cealaltă.
De fiecare dată când simt nevoia să vorbesc cu cineva, ele sunt singurele care știu sigur că mă pot înțelege. Câte dileme am împărtășit împreună…
Sunt norocoasă că le cunosc.
Unul dintre avantajele faptului de a avea un prieten de o grămadă de vreme, este că știi exact ce se așteaptă să găsească când vine la tine. În cazul lui Ele, acel ceva sunt pastele sau pizza.
Drept pentru care, mă apuc repede de niște spaghete, astfel încât să fie treaba măcar pe jumătate gata până apare ea la ușă.
Cât se fierbe sosul, mă duc în dormitor să îmi aranjez șifonierul. Dar n-aș putea să stau! Sunt o susținătoare a principiului „fiecare clipă trebuie folosită la maxim”.
Mă întreb cum unele femei reușesc să stea degeaba. Eu una n-aș putea! Deși de obicei toate lucrurile sunt puse la linie, mai am momente în care mai deraiez de la „magia ordinii”. Recunosc că am o obsesie ca fiecare lucru să fie pus într-un anumit fel și nimeni nu poate face asta mai bine ca mine. Decât să fie altfel, mai bine nu este deloc. Nu-i așa?
Probabil din acest motiv sunt încă singură la 35 de ani.
Nu că n-aș fi avut numeroase ocazii! Doar că le-am dat cu piciorul la toate, rând pe rând.
Gândesc prea mult fiecare acțiune, analizez prea mult fiecare persoană și găsesc mereu motive pentru a nu alege. Creierul meu nu se oprește niciodată și devine foarte frustrant câteodată. Aș avea mare nevoie de un shut down.
În timp ce aranjez lucrurile, simt un puternic miros de ars. OOOH SHIT!! Ăsta e sosul meu.
Fug spre bucătărie, mă lovesc de marginea unui fotoliu (o să am o vânătaie magnifică), mi se împleticește papucul în cablul de la telefonul fix (adu-ți aminte să faci ceva cu firul ăsta) și mă trezesc brusc pe jos. Minunat!
Colac peste pupăză… sună și soneria. Not my day!
„- Intră! E deschis.” Mă trezesc urlând în procesul de adunare a membrelor de pe jos.
Jenant, știu. Dar asta sunt eu! M-am împăcat de mult cu mine. Nici măcar nu mai încerc să caut justificări pentru neatenția mea. Am depășit acest moment anul trecut, când m-am hotărât să accept că asta face parte din mine.
„-Hei Lia! Ce Dumnezeu faci acolo pe jos?” Îmi zice Ele cu îngrijorare.
Știu că ține la mine dar în astfel de momente, aș prefera să nu empatizeze nimeni cu mine. Ignore pls!!!
„- Hey miss! Fă-te că nu mă vezi! Doar știi cum sunt. Am simțit că se prinde ceva pe foc și m-am împiedicat pe traseu.”
„- Ok, sună a ceva ce doar tu ai face. Altă vânătaie la purtător?”
„- Bineînțeles! Vrei să îți arăt colecția de pe piciorul drept?”
„- Nope. Hai dă-i cu amestecatul acolo ca să nu luăm foc! Cu norocul tău… cine știe?”
În astfel de momente îmi apreciez gândurile și faptul că nu le poate auzi toată lumea. Ha-ha ce să zic?! Când e de mâncat îți place! Nu mai faci comentarii răutăcioase.
Cartea Planul atracției poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,4 rating based on 5 ratings (all editions)
ISBN-10: 6069668286
ISBN-13: 9786069668283
Goodreads: 53267070
Author(s):Publisher: Letras
Published: 4//2020
S-au cunoscut într-o seară în club și viața lor a luat o turnură neașteptată.
Lia este o tânără hotărâtă să înceapă de la zero în urma pierderii familiei: oraș nou, apartament nou, job nou.
Cezar, avocat de succes, divorțat și arogant este condus de principiul fără sentimente și fără obligații.
Destinul o aduce pe Lia în slujba lui Cezar, care este hotărât să nu dea curs atracției dintre ei până în momentul în care pasiunea pune stăpânire pe judecata lui.
Oare ea îi va putea ține piept?
Dacă vrei să urmărești povestea lor, plină de dialoguri cu subânțeles, momente amuzante și momente tensionate, cu siguranță această carte este pentru tine.
Fragmentul zilei – 4 martie 2020: Planul atracției – Flavia Bădic