„Știam că analfabetismul încă mai constituie o mare problemă în țara asta, însă, pentru că proveneam dintr-o familie educată și ajunsesem să fiu un mare șoarece de bibliotecă, asta era o situație cu care nu luasem contact direct. Până anul trecut.
A existat în timpul pregătirii mele ca profesoară un moment ce avea să iasă mereu în evidență: am intrat în contact cu tatăl unei eleve, care fusese vizibil marcat atunci când i s-a cerut să se uite la temele copilului. I-au apărut broboane de sudoare pe frunte în timp ce mărturisea, cu glas poticnit, că nu știe să citească. Apoi, când l-am rugat să semneze un bilet de voie care avea să ne permită să o luăm pe fiica sa la teatru să vizioneze A douăsprezecea noapte, i-a tremurat îngrozitor mâna în timp ce a făcut o mâzgălitură pe linia destinată semnăturii.
Spaima și umilința vădite de pe chipul lui, pricinuite de analfabetismul său, m-au emoționat cu adevărat. Aproape că mi-au dat lacrimile. Un adult făcut să se simtă slab și neajutorat de literele de pe o foaie? Nu mi-a făcut plăcere să fiu martora zbuciumului său și, mai târziu în acea seară, am început să caut cursuri locale de alfabetizare. Am trimis niște cereri și, aproximativ o lună mai târziu, cei de la centrul comunitar St. Stephen din cartierul meu m-au contactat, căci tocmai rămăseseră fără unul dintre profesorii lor voluntari.
În pofida faptului că micuța clasă părea să aibă ceva dubii pentru că aveau pe post de profesoară o femeie mai tânără decât ei, chiar simțeam că aveam rezultate.”
Cartea Pe strada India poate fi achiziționată de la:
