„Ca în orice domeniu, cel mai dificil e începutul. Dar dacă ești deja aici și citești rândurile astea, înseamnă că știi cine sunt. Sau măcar ai impresia că știi.
Mi-am făcut blog pentru că așa am avut chef. E un fel de jurnal pe coli virtuale unde realitatea se mixează cu ficțiunea, un soi de exhibiționism literar și asta pentru că vreau să fiu aproape de tine, mult mai aproape decât mi-aș permite altfel…
Cine ești TU? Ești sor-mea pe care o văd rar din cauza distanței, ești prietena mea cea mai bună de care mă despart oceane, ești prietenul meu drag, dar care m-a dezamăgit enorm, persoana care mi-a adus căpșuni când afară ningea, colega dintr-a III-a B, prietena de la redacție, un tip nesuferit, vânzătoarea de la magazinul de pantofi, omul de care îmi e dor, tipa de la coafor, o blondă antipatică, prima iubire, profa de română, persoana care mă adoră sau oricine altcineva. (Așa-i că citești rândurile astea și zâmbești?)
dianacuvanilie o să fie spațiul unde orice îmi este permis. Uh, de când îmi doream asta! Pot să postez poze cu Hello Kitty, să folosesc cuvinte precum uncool, bullshit sau lovin’it și să nu mă cenzureze nimeni (în presă româna-i sfântă, nu o contaminăm cu blasfemii englezești!), pot să îmi dau cu părerea, iar dacă vreun comentariu nu-mi convine, să-l șterg fără resentimente și muuulte altele!
Și încă o chestie: n-am în plan să devin „blogăreasă“ cu renume în online, nu vreau să-mi fac cont pe Twitter, nu știu ce-i ăla RSS (și nici nu prea mă interesează !), iar faptul că multă lume o să mă citească doar ca să aibă ce bârfi mă amuză teribil!
Acestea fiind spuse, îmi urez „Bine-am venit!“, iar pe tine te poftesc la o porție strașnică de cuvinte dulci-amărui! Atenție, provoacă dependență ! Sau alergie.”
Cartea Diana cu vanilie poate fi achiziționată de la: