"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Hassan nu vorbea niciodată de mama lui, de parcă nici nu ar fi existat. Întotdeauna m-am întrebat dacă se gândește la ea – cum arată, unde este; mă întreb dacă visa să o întâlnească. Îl chinuia dorul de ea, așa cum mă chinuia pe mine dorul de mama pe care nu apucasem să o cunosc? … Citește mai mult
Pipăi suprafața rece a proiectorului de lumină înainte de a-l vârî la loc, în gaica de la cingătoare. Deși îi era necesar, detesta proiectorul. Era un instrument subtil al Imperiului, care putea detecta prezența organismelor vii de dimensiuni mari. Până acum, nu dezvăluise decât copiii care-și făceau somnul în dormitoarele regale. Stilgar știa că gândurile … Citește mai mult
În pat, înfășurată în plapumă, strângând în brațe jucăria Clarei, încercam să-mi liniștesc bătăile inimii. Félix se înșela, Colin m-ar fi lăsat să plec singură în străinătate, cu singura condiție ca el să se ocupe de organizare. El se ocupa de tot când plecam în călătorie, de la biletul de avion până la rezervarea de … Citește mai mult
Nu era un loc tocmai potrivit pentru o dispariție, cel puțin nu la prima vedere. Pensiunea doamnei Baird era aidoma celorlalte o mie de pensiuni din Highland în 1945; tăcută și curată, cu un tapet înflorat decolorat, podele strălucind și un aparat pentru încălzit apa cu fisă în camera de baie. Doamna Baird, o femeie … Citește mai mult
În vila Generalului mă bucuram de suficientă intimitate noaptea, dar nu aveam în schimb deloc intimitate în timpul zilei. Eram singurul dintre ofițerii Generalului care locuia în casa lui, singurul celibatar dintre toți oamenii lui și ajutorul lui cel mai de încredere. Dimineața, înainte de a‑l conduce cu mașina până la birou, care nu era … Citește mai mult
După un zbor de jumătate de zi, Tamanrasset se arătase în sfârșit, anunțat de vocea pilotului. Mă uimise din prima clipă blândețea locului: orașul se găsea la adăpostul a două brațe de granit care-l împrejmuiau, rotunjite, expunându-l și protejându-l în același timp. Între povârnișuri se ițeau câteva barăci minuscule, cubice, din lut gălbui, amintindu-mi de … Citește mai mult
Giuvaierul Sloboziei era, fără îndoială, mănăstirea bizantină care trona în fundul văii. încă de la intrarea în sat, i se putea zări în depărtare turnul imens, a cărui siluetă zveltă domina întreg edificiul. Acesta, asemenea unui donjon medieval, era, în același timp, și clopotniță. Zi și noapte, implacabilul sunet al clopotelor anunța scurgerea orelor cu … Citește mai mult
Observase, bineînțeles, că după aproape douăsprezece ore de presiune continuă, în atâtea feluri reluată și înnoită, confruntarea nu eșuase în întregime. Deținuta părea definitiv epuizată, incapabilă, după ce rezistase la atâtea surprize, să se mai mire de ceva. O privire buimacă, ca și cum ar fi înțeles totuși despre ce i se vorbește. Bucuria lui … Citește mai mult
Mă gândesc de mulți ani la Tomas, dar abia acum, în lumina acestor reflexii, l-am văzut cu claritate, pentru întâia oară. L-am văzut stând în dreptul unei ferestre a apartamentului său, cu ochii fixați spre partea opusă a curții interioare, spre zidul din spate al imobilului din fața sa, și nu știa ce să facă. … Citește mai mult
Am găsit turnul, cum spuneam, într-un loc în care pădurea se inunda și se transforma apoi într-o mlaștină sărată. Asta s-a întâmplat în a patra zi după ce am ajuns la tabăra principală, timp în care am izbutit, cât de cât, să ne orientăm în teren. Nu ne așteptam să găsim nimic acolo, asta dacă … Citește mai mult