"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Epuizată de atâta alergat, vulpea deșertului, cu coada-i stufoasă și roșcată, își găsi refugiul într-o scobitură dintr-o stâncă, sperând că urmăritorii îi vor pierde urma. Dar comandantul Mehy, în fruntea unui grup de vânători înrăiți, era un animal de pradă și mai de temut decât vulpoiul pe care-l urmăreau de câteva ore prin deșert. Nervos … Citește mai mult
Ei da, nu aveam cum sa îi spun Laurei că Damian, ca și alți prieteni din anturajul meu, sau dușmani, de altfel, puteau să mă viziteze independent de voința mea, fără să aibă nevoie de acea presupusă cheie despre care bălmăjeam. Am încercat să îi arunc un zâmbet care se dorea degajat, lipsit de ascunzișuri. … Citește mai mult
Destinul radicalismului utopic în veacul XX este un subiect pe cât de complicat, pe atât de fascinant. Așa cum arăta și Paul Berman într-o importantă carte apărută la Editura Norton în 2003, Liberalism and Terror, nu putem separa fenomenul totalitarismului fundamentalist-religios, mai ales în varianta sa islamică, de tradiția agresiunii împotriva modernității liberale așa cum … Citește mai mult
Mica lor înfruntare acționă ca un duș rece asupra mea. Dintr-odată, mi-am dat seama că o expuneam pe Mati la lucruri despre care n-ar fi trebuit să știe. – Mati, am început să vorbesc repede, mânată de urgența pe care pulsațiile ceasului mi-o imprimau în carne, trebuie să fug… Vorbim mai târziu. O împingeam spre … Citește mai mult
Lagărul întărit care apăra „capul de pod” de la Turtucaia avea forma unui larg semicerc sprijinit pe Dunăre. După cât știam pe atunci și după cât îmi aduc aminte, orașul era ocolit la o distanță care varia între 8 și 12 km de un sistem de lucrări defensive principale, împărțite în așa-numite „centre” numerotate până … Citește mai mult
Doctorul Demant se ridică, începu să se plimbe prin bucătărie, zăbovi în fața portretului Comandantului Suprem, se porni să numere urmele negre ale muștelor de pe tunica împăratului, își întrerupse această ocupație prostească, se apropie de Carl Joseph, puse ușurel mâna pe umerii zguduiți de plâns ai acestuia și își plecă ochelarii scânteietori peste părul … Citește mai mult
Astea toate fuseseră gândurile maică-mii și ale lui buni, când erau de vârsta mea. M-am uitat la buni la fel de atentă cum mă uitam în oglindă. Pentru că acolo era nasul meu, viitorul meu nas. Coapsele ei erau ale mele. Felul cum își apleca umerii în față când mergea era felul cum aveam să … Citește mai mult
Cu pălăria de paie într-o mână, Gwen se sprijini de balustrada acoperită de sare și privi în jos din nou. Urmărea nuanțele schimbătoare ale oceanului de mai bine de o oră, precum și bucățelele de hârtie, cojile de portocală și frunzele care pluteau în derivă. Acum, că apa se schimbase dintr-un turcoaz-aprins într-un cenușiu spălăcit, … Citește mai mult
El îmi pretinde amintiri clare. Vrea să știe cum o vedeam eu în copilărie pe mama, care era mirosul ei pentru mine, ce simțeam la atingerea ei când n-aveam decât vreo trei anișori. Și spune: – Primele impresii sunt decisive pentru viața ulterioară. Dar eu îi răspund: – Nu e nimic de care să-mi aduc … Citește mai mult
Cu zbuciumul din ultimele zile de februarie și îngrijorările de tot felul nici nu ne-am dat seama că se făcuse martie și vântul se mai domolise. Dar a treia zi după întâmplarea aceasta, coborând dimineața în curte, am înțeles dintr-odată că venise primăvara. O adiere plăcută ca apa călduță sufla peste zid; o ploaie liniștită … Citește mai mult