"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Doi sergenți tineri au venit repede dinspre clădire și s-au îndreptat fiecare înspre un capăt al zidului. Apoi a sosit colonelul, scund, roșcat și pășind cât de drept putea ca să pară mai înalt. Avea cu el un reporter și un cameraman. Locotenentul a schimbat câteva vorbe cu el și amândoi s-au întors către noi. … Citește mai mult
Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre Sfinții Apostoli cu un soi de valiză în mână, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mână într-alta. … Citește mai mult
On October 10th we launch a competition at the Gaudeamus International Fair, with the 5 volumes of the series "We died, thankfully" written by Theo Anghel. Today we have a winner. Random.org chose comment number 28 as the winner Ascesta was added by emageorgiana2112. Well, emageorgiana2112 you can meet Theo Anghel on Saturday at Romexpo, … Citește mai mult
Primii care s-au dat jos din avion au fost bodyguarzii militari, în uniformă de luptă și purtând ochelari cu lentile reflectorizante; apoi câțiva oficiali trași la indigo, în costume gri-șoricel, fără cravată, cu cămășile încheiate până în gât, urmați de niște tineri în blugi, cu haine de piele, cu tunsoare de fotbaliști, ceasuri occidentale și … Citește mai mult
Erau fragmente de amintiri din anii presărați în viața oricui cu răspântii, momente în care se deschid în fața ta atâtea cărări, încât ți-e greu să faci alegeri. Cuvintele notate în carnețel îi aminteau de articolul despre „materia întunecată” pe care-l trimisese unei reviste de astronomie. Dincolo de evenimentele exacte și de figurile cunoscute, simțea … Citește mai mult
Și de fapt, chiar avea dreptate în această privință. S-a dovedit a fi un arbitru excelent. În prezența lui, ceea ce risca să se încheie într-o explozie de proporții sfârșea doar cu câteva lacrimi sau o cu perplexitate tăcută. De multe ori, când mă rugam să obosească, să plece și să ne lase în pace … Citește mai mult
Aparent paradoxal, condamnarea acestei imixtiuni în viața individului merge mână în mână cu condamnarea lipsei de implicare socială a Bisericii: vrem spitale, nu catedrale! Dacă este adevărat că 20 de biserici monumente istorice au fost dărâmate în timpul comunismului doar în București, nu este mai puțin adevărat că, din 1990 până în prezent, au fost … Citește mai mult
Era aproape de crăpatul zorilor când Ayi s-a trezit din somn auzindu-și mama cum vomită. În bătaia razelor de lună ce se strecurau prin fereastră a văzut-o stând în genunchi pe marginea patului, cu burta sprijinită pe pernă; se ținea cu amândouă mâinile de perdea, cu gâtul întins, asemenea unei lebede. Vărsa ceva verde, lucios, … Citește mai mult
Pe jumătatea pustie de asfalt pășeau agale câțiva bărbați moleșiți de căldură, mulți în pantaloni scurți sau maiouri. Se mai dezmorțeau și ei. Căci există o plăcere nebănuită – pe care o simt până și șoferii – în plimbarea pe asfaltul de unde mașinile au dispărut, fie și temporar. Alți călători își căutaseră adăpost la … Citește mai mult
La început am auzit o voce de bărbat spunându-mi numele și apoi strigând, într-o engleză stricată: „Nu e greșeală, nu?” Era ora două dimineața și eu dormeam dus. Mintea îmi era confuză, ca un câmp de orez bătut de ploaie. Așternutul mai păstra încă o amintire vagă a sexului din după-amiaza aceea și realitatea era … Citește mai mult