"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Urmele de dinți erau abia perceptibile, deși pielea încă nu era prea netedă și avea o nuanță vizibil mai ștearsă decât cea din jur. Fără o uriașă doză de sânge de vampir, cicatricea ar fi arătat ca o mușcătură de rechin. Amelia își coborî privirea, apoi și-o întoarse în grabă, ca și cum nu ar … Citește mai mult
Ceilalți sar unul câte unul: mai întâi Peter, apoi Marcus, și pe urmă Caleb. Îl iau pe Tobias de mână. În timp ce așteptăm în ușa vagonului, simt cum vântul se întețește, și e ca și cum o mână m-ar împinge înapoi, spre un loc sigur. Dar ne aruncăm în întuneric și aterizăm în forță … Citește mai mult
Nedumerită și total în ceață, o întreb cum o cheamă. – Mi se spune Mama Budincă de Orez. Izbucnesc în râs, dar când îi văd privirea încruntată, îmi înghit chicotelile și îmi iau o față serioasă. – Văd că numele meu ți se pare amuzant, zice cu răceală. – Îmi pare rău, n-am vrut să … Citește mai mult
Și ea oftează ușurată, ca și cum ar fi crezut într‑adevăr că nu‑i destul că nu e liber, mai e și însurat cu două femei, atât de minunată e vestea cea nouă, și chiar dacă se trezește în ea o mică îndoială cu privire la ceea ce pare să fie o biografie sentimentală cu totul nereușită, … Citește mai mult
În două zile îi veni lui Adi răspunsul la întrebarea pe care și-o pusese cu „De ce nu?” referitoarea la Denisa. Pe scurt: în seara care a urmat gândurilor li de cuplare, fu rândul său să fie pus la izopren de răceală. Urmă o noapte groaznică, cu temperatură, tuse, transpirat toate tricourile pe care le … Citește mai mult
Hârtoapele erau din ce în ce mai dese, acum camionul pur și simplu sărea dintr-una într-alta, se hurducăia și trosnea ca o lighioană uriașă gata să se fărâme în bucățele. Într-un târziu, s-au oprit, căci în față se întindea o coloană de mașini. Atunci, șoferița a luat piciorul de pe pedală, a oprit motorul, și-a … Citește mai mult
Nu toți tinerii din vale își pierdeau vara pe la bar. După câteva zile cineva m‑a dus într‑o zonă de peste râu, o pădure de pini care adăpostea câțiva bolovani enormi, care păreau străini în peisajul acela ca niște meteoriți. Probabil că‑i împinsese până acolo ghețarul, în negura vremurilor. Apoi pământul, frunzele, mușchiul îi acoperiseră … Citește mai mult
S‑au împlinit deja trei ani de când am auzit prima oară de Jennifer. Fusesem invitat la un supeu de vechiul meu prieten din școală, Osbourne, pe care nu‑l mai văzusem de ceva timp. Pe vremea aceea încă locuia în Gloucester Road și acolo am întâlnit‑o pentru prima oară pe tânăra care i‑a devenit între timp … Citește mai mult
A fost pur și simplu un calcul greșit când s-a zis că în 1900 se va termina viața pe Pământ. Aflați că în acel an nu se întâmplase nimic. Institutul astronomic regal din Copenhaga, înființat de Tycho Brahe, a dat ceva mai târziu detalii și a făcut corecțiile necesare – cum a scris rivalul gazetei … Citește mai mult
Ce anume exact, Maria a înțeles de abia după câtăva vreme. În aceeași zi plecă împreună cu tușa Bonaria, ținând într-o mână prăjitura din noroi și în cealaltă o pungă plină cu ouă proaspete și pătrunjel, sărmane merinde de mulțumire. Maria intuia zâmbind că pe undeva ar fi trebuit să existe un motiv de plâns, … Citește mai mult