"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Interviul de la Good Morning, America decurse foarte bine. Realizatoarea era Joan Lunden, amabilă, ca de obicei. – Ultima oară când ați venit la emisiune, spuse Joan Lunden, tocmai începuse construcția celui mai înalt zgârie-nori din lume. Asta se întâmpla în urmă cu aproape patru ani. Lara încuviință din cap. – Așa e. Construcția Cameron … Citește mai mult
Așa cum cititorul va putea constata în curând, cu exasperare sau, poate, cu bucurie, toate cele trei istorii pe care le vom urmări pornesc de la întrebări pe care le-am putea numi maximale, absolute prin aria și orizontul lor de cuprindere. Adevărate puzzle-uri conceptuale care forțează gândirea să urce foarte sus, într-un soi de stratosferă … Citește mai mult
TATI La patru sau cinci zile de la moartea ei, stăteam singur în camera de zi și mă întrebam ce să fac. Mă învârteam pe acolo, așteptam să treacă șocul, așteptam ca din modul aparent organizat în care-mi petreceam zilele să răsară un sentiment bine definit. Mă simțeam la fel de gol ca un spânzurat. … Citește mai mult
Kirkland înjură în gând. De obicei, putea face față la doi derbedei stângaci, fără prea mare efort, dar în momentul de față, îl putea doborî și o pisică vagaboandă. Chiar și așa, reflexele bine antrenate îi reveniră când o mână aspră îl apucă de braț și îl ridică în picioare pentru ca omul să-i poată … Citește mai mult
Casa era o cabană mică de lemn vopsită în roșu, neizolată și deteriorată de mucegai, atunci când o cumpărase familia sa, cu aproape 20 de ani în urmă. Când a avut destui bani, a demolat întreaga structură și a reconstruit-o, exact pe aceeași fundație. Treptat, el și soția lui și-au creat acolo micul lor paradis. … Citește mai mult
Cum de era atât de frig și de umed, deși venise primăvara? Cine trăia în Ketterdam se simțea ca și când ar fi fost prins la subsuoara rece a unui uriaș de gheață. Retvenko mergea tremurând de-a lungul Grafcanalului, la cotul căruia se zărea Insula Vălul Negru. Pe vremuri, acolo își înmormântau morții bogătașii kerchieni, … Citește mai mult
Toată noaptea, Anne a încercat să hotărască dacă acel ultim comentariu fusese răutăcios sau pur și simplu egoist ori dacă Marco doar încercase s-o ajute. În cele din urmă, a cedat. Marco a convins-o că, dacă aveau monitorul pornit alături, puteau să audă copilul dacă se mișca sau se trezea. Aveau să vină să-l verifice … Citește mai mult
Când aveam nouă ani – înainte să cresc și să devin om de știință – credeam că știu totul ori voiam, cel puțin, să știu totul, iar mintea mea nu făcea nicio diferență între cele două lucruri. Eram obsedată, la vârsta aceea, de animale. Știam că mai mulți tigri la un loc formează o haită. … Citește mai mult
Desigur, când sunt 38 de grade la umbră, oamenii devin molateci, ca niște meduze. Se topesc, se mișcă încet, vorbesc aiurea, clipesc rar, au gurile uscate și poartă pălărioare imbecile. Și, desigur, vara, în București, se întâmplă destul de des ca termometrul să atingă o asemenea temperatură. Atunci, oamenii se ascund pe terase sub umbrele … Citește mai mult
Înainte să mă înscriu la Liceul „George Washington” în clasa a noua, deja pierdusem tot ce era mai important pentru mine. Chiar dacă domnul Thompson și-a dat cumva seama de faptul că nu locuiesc efectiv în districtul școlar George Washington, tot aș putea minți ca să mai trag de timp. Și chiar de-ar trebui să … Citește mai mult