„Adei îi fu permis să iasă de două ori în ziua aceea în spălător, unde i se dădu o supă searbădă și pâine neagră, din care mâncă în liniște împreună cu bărbatul, stând amândoi în picioare. Ajunsă înapoi în camera ei, Ada croi, drapă, cusu la mașină șezând pe scăunel. Ca să cadă perfect, sacoul avea nevoie de greutăți. La ferestre, atârnând de șina ruginită putrezeau adunate laolaltă draperiile. Ada pipăi tivurile. Desprinse micile bucăți de plumb care trăgeau materialul în jos și puse câteva deoparte. Avea să le coasă apoi în marginea sacoului. Când în casă se lăsă liniștea, Ada își trase costumul pe ea, punând semne acolo unde trebuia strâns sau încrețit materialul, apoi ajustă pensele. Urmară cusăturile de întărire și prinderile de siguranță, pentru căptușeală. Chiar dacă lâna era aspră, se simțea moale pe pielea ei, iar căptușeala era fină. Frau Weiss n-avea să afle niciodată că Ada le probase, că fibrele căptușelii care o mângâiaseră mai întâi pe Ada vor atârna pe Frau ca niște pânze de păianjen. Îi plăcea ideea asta.”
Croitoreasa de la Dachau – Mary Chamberlain