„Văpaia din vintrele lui se stinse pe dată. Își aminti seara de basm de acum șase ani, când se întâlniseră pentru prima dată, stătuseră doar de vorbă şi adormiseră îmbrățișați. Se trezise în dimineața următoare și o luase la plimbare, lăsând singură o adolescentă adormită. De bună seamă, neliniștea ei era de înțeles, dacă nu chiar demnă de compătimit.
Îi desfăcu, unul câte unul, degetele încleștate și i le sărută plin de căință.
– Te iubesc, Beatrice. N‑am de gând să te părăsesc. Știi asta, da?
– M‑ar durea atât de mult să te pierd acum.
Încruntându‑se, își înfășură brațul în jurul umărului ei, lipindu‑i obrazul de pieptul lui. Gândindu‑se la ce se petrecuse între ei în ajun, fu năpădit de un val de amintiri. Îi admirase pentru prima dată trupul dezgolit și o inițiase în tainele dragostei. Ea își împărtășise inocența cu el și el crezuse c‑o făcuse fericită. Cu siguranță fusese una dintre cele mai frumoase nopți din viața lui. Reflectă pentru o clipă la lucrul ăsta.
– Regreți noaptea trecută?
– Nu. Mă bucur c‑ai fost primul meu iubit. Asta îmi doream de când ne‑am întâlnit.
El își lăsă mâna pe obrazul ei, mângâind‑o cu degetul mare.
– Sunt onorat că am fost primul tău iubit.
Se aplecă spre ea, privind‑o fără să clipească.
– Dar vreau să fiu și ultimul.
Julia îi zâmbi și buzele ei îi veniră în întâmpinare. Până să apuce s‑o îmbrățișeze, în încăpere răsună dangătul de clopot al Big Ben‑ului.
– Ignoră‑l, îi șopti el înverșunat, întinzându‑și brațul de‑a lungul trupului ei, împingând‑o pe spate.
Ea își aruncă privirea peste umărul lui, spre iPhone‑ul lui, aflat pe birou.
– Am crezut că n‑o să te mai sune.
– N‑am de gând să‑i răspund, așa că nu contează.
Îngenunche între picioarele ei și ridică cearșaful care o învelea.
– În patul meu, suntem doar tu și eu.
Ea îi căută privirea în timp ce el se apropie de trupul ei dezgolit.
Gabriel se aplecă s‑o sărute, dar ea își întoarse capul.
– Nu m‑am spălat pe dinți.
– Nu‑mi pasă.
Își lăsă buzele pe gâtul ei, sărutând punctul în care simțea tresăltându‑i pulsul.
– Aș vrea să mă spăl mai întâi.
El pufni frustrat, rezemându‑se într‑un cot.
– N‑o lăsa pe Paulina să strice ce avem.
– N‑o las.
Încercă să se strecoare de sub el, luând cearșaful cu ea, dar el îl prinse. Se uită la ea pe deasupra ramelor ochelarilor, cu o sclipire răutăcioasă în ochi.
– Am nevoie de cearșaf să fac patul.
Privirea ei alunecă de la țesătura albă pe care el o strângea între degete la chipul lui. Gabriel părea o panteră gata să atace. Se uită cu coada ochiului spre marginea patului, spre teancul de haine de pe podea. N‑avea cum să ajungă la ele.”
Cartea Extazul lui Gabriel poate fi achiziționată de la: