„Abia în clipa aceea am început să înțeleg că totul, în odaia aceea, se oprise, ca şi ceasul de buzunar şi orologiul din perete, cu mult timp în urmă. Am observat că domnișoara Havisham a lăsat bijuteria exact în același loc de unde o ridicase. Cum Estella împărțea cărțile, am privit din nou către masa de toaletă și am văzut că pantoful pus acolo, odinioară alb, acum îngălbenit, nu fusese niciodată purtat. M‑am uitat în jos, la piciorul din care pantoful lipsea și am văzut că ciorapul de mătase, odinioară alb, acum îngălbenit, se tocise și se zdrențuise.”
Marile speranțe – Charles Dickens