„Traseul pe care și-l propuseseră o cotea spre vest imediat după ieșirea din vale, tot printre bătrânele ziduri. În față cerul începea să se limpezească și lucea ca o făgăduială. În toate celelalte părți domina cenușiul. Cum se apropiau de culme, printr-un pâlc de castani, soarele ce amurgea ieși de sub pătura de nori și incendie peisajul, orbindu-i pe cei trei soldați, care aba apucaseră să-l vadă. Cât de plăcut ar fi fost să termini o zi de hoinăreală prin ținuturile rurale ale Franței înaintând spre soare-apune! Un lucru ce-ți insufla speranțe.
Când să iasă din crâng, auziră bombardierele, așa că făcură cale întoarsă și așteptară la poalele copacilor, fumând. De unde ședeau nu vedeau aeroplanele, dar priveliștea era încântătoare. Colinele ce se vălureau generos în față lor nici nu puteau fi numite dealuri. Nu erau decât niște unduiri în peisaj, ecouri slabe ale unor mari frământări tectonice de aiurea. Pe măsură ce se succedau, culmile deveneau tot mai palide. Robbie văzu cum amestecul de cenușiu și de verde se pierde în depărtare, devenind o pâclă în apropierea soarelui lăsat spre apus, ca o mâncare orientală pusă pe un platou.
După încă o jumătate de oră, se angajaseră într-o lungă traversare a unei râpe mai adânci, care înainta și mai mult spre nord și îi scoase în cele din urmă într-o altă vale, cu un alt pârâu mititel. Apa acestuia curgea mai cu nădejde și îl traversară pe un podeț de piatră acoperit cu un strat gros de bălegar. Caporalii, mai puțin obosiți decât el, se distrară, prefăcându-se dezgustați. Unul îl lovi în spate cu o balegă uscată. Turner nici măcar nu se întoarse. Zdrențele acelea, își spunea, puteau proveni de la o pijama de copil. De băiat. Avioanele de asalt apăreau uneori imediat după ivirea zorilor. Se străduia să alunge imaginea, dar ea nu-i dădea pace. Un băiețaș francez dormind în pătucul său. Turner dorea să pună o distanță cât mai mare între el și căsuța aceea bombardată. Iată că nu mai era urmărit numai de armata și de aviația germană. Dacă ar fi luminat luna, ar fi mărșăluit bucuros toată noaptea. Caporalii n-ar fi fost de acord. Poate că venise vremea să se descotorosească de ei.
Ispășire – Ian McEwan