„În aprilie, vestea că Nuharoo a leșinat făcu înconjurul Orașului Interzis.
– Majestatea Sa se simte rău de săptămâna trecută, îmi raportă eunucul-șef al lui Nuharoo. Gâtul lui slăbănog era scos înainte, făcându-l să arate ca un dovlecel prea copt, care atârnă de vrej. Nu avea poftă de mâncare. S-a dus la culcare înainte ca noi să apucăm să-i încălzim așternuturile. A doua zi a vrut neapărat să se dea jos din pat, dar nu a putut. Am ajutat-o să se îmbrace și am băgat de seamă că hainele îi erau umede de la transpirația rece. Și-a lăsat greutatea pe umerii mei, cât i-am aranjat noi părul și am machiat-o. A ajuns în Sala Hranei Spirituale cu palanchinul, dar și-a pierdut cunoștința înainte ca audiența să înceapă.
– De ce nu l-a anunțat pe doctorul Sun Pao-tien mai repede?
– Nu m-a lăsat Majestatea Sa, a răspuns eunucul.”
Ultima împărăteasă – Anchee Min