„Voiam să mă întorc în magazinul de suvenire de lângă Raekija plats, piața primăriei, unde piepturile pline ale rusoaicelor aproape că mă ridicau în aer de aglomerat ce era. Lângă mine, mama își exersa tehnica de călcat pe picioare și le strivea degetele tuturor celor care încercau să intre în forță în magazinul atât de plin că stătea să crape. În fața tejghelei sunt niște rafturi pentru bagaje, înalte până la coapsele adulților, dar Anna se ridică în genunchi acolo, ca să-și facă puțin loc cu picioarele. Mama își pune și ea un genunchi pe raft și le ține pe svetlane ceva mai la distanță. Femeile o fulgeră cu privirea, iar de fiecare dată când calcă pe degetele goale care ies din sandalele rusoaicelor, mai primește și niște înjurături, însă niciodată mai mult.
Nici un magazin nu are paznic. Toată marfa se află pur și simplu în spatele tejghelei. Paznicii vor veni abia odată cu privatizarea, iar la schimbarea mileniului deja sunt paznici peste tot.”
Vacile lui Stalin – Sofi Oksanen