„Suntem singurele creaturi care înțeleg că vor muri și, de asemenea, suntem singurele creaturi care-și pot imagina că vor trăi veșnic. Combinația asta ne scoate din minți. Moartea ne sperie rău de tot. Iar o viață care nu are o destinație clară – decât dacă te arunci de pe o stâncă – pare lipsită de sens. Iată de ce mortalitatea umană este, fără îndoială, strâns legată de întrebările fundamentale ale filozofiei.
Întrebări de genul: Care este sensul vieții – și mai ales dacă se va sfârși într-o bună zi? Cum ar trebui conștiința morții noastre să ne afecteze modul în care ne trăim viața? Ar avea viața o cu totul altă semnificație dacă am trăi veșnic? După un mileniu sau două, am fi copleșiți de plictiseală existențială și ne-am dori să se termine totul?
Avem oare suflet – și dacă da, supraviețuiește el corpului nostru? Din ce este făcut sufletul? E sufletul tău mai bun decât al meu?
Există o altă dimensiune temporară care sparge ciclul nașterii și morții? Este posibil să „trăiești veșnic” dacă trăiești mereu în prezent?
Este raiul un loc în spațiu și timp? Dacă nu, unde și când îl găsim? Și care sunt șansele să ajungem acolo?
Iată genul de întrebări care ne-au îndemnat să ne înscriem la primele noastre cursuri de filozofie cam cu cincizeci de ani în urmă. Dar, din păcate sau din fericire, am fost deturnați de profesori, care ne-au spus că, înainte de-a aborda Marile Întrebări, ar trebui să rezolvăm niște nimicuri tehnice, care ne dau bătăi de cap. Întrebări de genul: Oare Bertrand Russell a confundat „necesitatea posibilă” cu „posibilitatea necesară”?
Ceeee?
De atunci, timpul a trecut și noi tot o să murim. Într-un târziu, ne-am regăsit drumul către Marile Întrebări în cursuri de metafizică și teologie, etică și existențialism.”
Cartea Heidegger și un hipopotam intră pe Porțile Raiului poate fi achiziționată de la: