„La pauză se adună toți. OK. Nu cumva România (sau cineva din echipă) a avut acces la computere? Să fi înghițit cumva concurenta vreun produs care, poate perturbă sistemul? Ai luat-o razna, băiete, spui asta ca să scapi basma curată, zău așa, e de necrezut! Dăm vina unul pe altul. Comitetul Olimpic ne asigurase în timpul ședințelor pregătitoare că nu există nota 10 la gimnastică, protestează inginerii de la Longines, pe care presa îi botează în zeflemea echipa „unu virgulă zero zero”. La ora 13:40 avem verdictul: baza de date a fost dată peste cap ca urmare a înregistrării unor note neobișnuit de mari. Puștoaica a dereglat computerul.
Până a doua zi, sistemul trebuie adaptat la copilă. Se apasă butoane, se execută programe. Trebuie adăugată o cifră. Trebuie mutată virgula. Care e probabilitatea ca ea să-și repete isprava, credeți că se va petrece „chestia asta” și mâine? Nu știu, răspunde arbitrul englez. Nu știu, răspunde arbitrul cehoslovac. Încearcă să-și imagineze figuri care ar merita 10 la bârnă. Nu reușesc. Nimeni n-a mai avut vreodată 10 la gimnastică, la Jocurile Olimpice. Sunt întrebați din nou. Sunteți siguri că nu v-ați lăsat influențați de entuziasmul spectatorilor? Nu, spun ei. Au analizat de-a fir a păr mișcările copilei, au încercat să găsească o greșeală cât de mică, dar nimic. Zero greșeli. Mai mult, unii arbitri ar fi dorit să meargă mai sus: să-i dea 11 din 10! 12, zice imediat și arbitra canadiană. Sau să se inventeze note noi! Să se renunțe la cifre!”
Fetița care nu zâmbea niciodată – Lola Lafon