„Înăuntru era un bărbat care stătea singur la o masă, având în față niște hârtii. Purta mantie de catifea de un albastru atât de închis, încât părea aproape neagră, iar gluga îi ascundea complet chipul față de Luca, rămas în picioare în fața mesei și încercând să-și stăpânească teama. Indiferent ce se va întâmpla, s-a hotărât el, n-o să se umilească cerșind să fie lăsat în viață. Va găsi el curajul să înfrunte orice avea să se întâmple. N-o să se facă de rușine nici pe sine, nici pe tatăl său cel dârz, smiorcăindu-se ca o fată.”
Copilul zânelor, Ordinul Dragonului – Philippa Gregory