„Nu e greu să ne închipuim ce fel de tată putea să iasă dintr-un om ca Fiodor Pavlovici și ce educație putea el să dea unui copil. Procedase, așadar, exact așa cum era de așteptat, părăsindu-și cu desăvârșire și definitiv odrasla zămislită cu Adelaida Ivanovna, și nu din ură sau dintr-un sentiment de mândrie conjugală rănită, ci pentru că uitase, pur și simplu, că avea un fiu. Așa se face că în vreme ce tatăl împuia capul tuturor cu tânguirile lui lăcrimoase, făcând din casa lui un adevărat lăcaș de desfrâu, băiețașul, Mitia, care abia împlinise trei anișori, ajunsese să fie ocrotit de Grigori, o slugă credincioasă.”
Frații Karamazov – F. M. Dostoievski