„Strămătușa crede că dacă o ia pe Ioana în tovărășia noastră, vorbește cu ea, îi potolește ardoarea religioasă și poate chiar o educă, fata se va lăsa convinsă cu timpul să poarte veștminte femeiești și tânăra luptătoare care a fost doborâtă din șaua calului alb la Compiegne se va preschimba, ca la împărtășanie, numa că pe dos, din vin tare în apă, devenind o tânără la locul ei între doamnele de companie, care ascultă de porunci, nu de dangătul clopotelor din biserici. Și poate că atunci vor uita de ea englezii, care ne cer să le predăm vrăjitoarea ucigașă, această ființă nici femeie, nici bărbat. Dacă nu vom avea să le oferim decât o domnișoară de companie pocăită și supusă, poate că asta-i va mulțumi și se vor duce mai departe în drumul lor sângeros.
În ce-o privește, Ioana e istovită de înfrângerile recente și de neliniștea pe care i-o trezește gândul că regele pe care l-a încoronat nu e demn de Sfântul Mir, că dușmanul pe care-l pusese pe fugă s-a întors să o înfrunte și că misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu Însuși devine din ce în ce mai puțin posibilă. Tot ceea ce a făcut-o să devină Sfânta Fecioară în fața oștirii ei adoratoare e pus sub semnul îndoielii. Și sub influența bunătății stăruitoare a strămătușii mele, redevine o fată stângace de la țară: fără nimic deosebit.
Desigur că toate domnișoarele de companie ale strămătușii vor să afle povestea acestei aventuri ce se sfârșește cu o înfrângere lentă, perfidă, iar acum că Ioana își petrece zilele împreună cu noi, învățând să fie o fată oarecare și nu Fecioara luptătoare, își găsesc curajul s-o întrebe.”
Cartea Doamna apelor poate fi achiziționată de la: