„Opinia unanimă era că acest domn Ibrahim e un înțelept. Fără îndoială fiindcă era de cel puțin patruzeci de ani arabul de pe strada evreiască. Fără îndoială fiindcă zâmbea mult și vorbea puțin. Fără îndoială fiindcă părea imun la agitația obișnuită a muritorilor de rând, nemișcându-se niciodată, de parcă ar fi fost o ramură altoită pe taburetul său, nearanjându-și niciodată marfa indiferent de clientul pe care-l servea și dispărând nu se știe unde între miezul nopții și opt dimineața.
Așadar, în fiecare zi făceam cumpărăturile și făceam de mâncare. Nu cumpăram decât cutii de conserve. Cumpăram conserve în fiecare zi nu din grijă să fie proaspete, nu, ci fiindcă tata nu-mi lăsa bani decât pentru cheltuielile de o zi și pentru că așa mi-era mai ușor să gătesc!
Când am început să îl fur pe tata fiindcă mă bănuise că îl înșel, am început să îl fur și pe domnul Ibrahim. Mi-era cam rușine dar, ca să îmi ușurez povara, când plăteam îmi spuneam:
La urma urmei nu este decât un arab!
În fiecare zi îl priveam în ochi pe domnul Ibrahim și asa îmi dădea curaj
La urma urmei nu este decât un arab!
– Nu sunt arab, Momo, de fel sunt din Cornul de Aur.
Mi-am strâns cumpărăturile și am ieșit în stradă năuc. Domnul Ibrahim îmi auzea gândurile! Prin urmare știa poate și că îl înșel?
A doua zi nu am mai șterpelit nici o conservă, dar l-am întrebat:
– Cei aia Cornul de Aur?
Ca să fiu sincer, toată noaptea mi-l imaginasem pe domnul Ibrahim așezat pe marginea unui corn din aur, zburând pe un cer plin de stele.
– Momo, asta înseamnă regiunea cuprinsă între Anatolia și Persia.
A doua zi am adăugat în timp ce scoteam portofelul:
– Nu mă cheamă Momo, mă cheamă Moise.
– Știu că te cheamă Moise, dar de aceea îți spun Momo, e mai puțin solemn, mi-a răspuns după încă o zi.
În ziua următoare, numărându-mi restul l-am întrebat:
– Și cu ce te încălzește? Moise este un nume evreiesc, nu arab.
– Nu sunt arab, Momo, sunt musulman.
– Atunci de ce se spune că ești arabul străzii dacă nu ești arab?
– Momo, în comerț, arab înseamnă că „deschis de la opt dimineața și până la miezul nopții, chiar și duminica”.
Așa stăteam noi de vorbă. O frază pe zi.
Aveam tot timpul la dispoziție. El, fiindcă era bătrân, eu fiindcă eram tânăr. Și o zi da, una nu, furam o cutie de conserve.”
Domnul Ibrahim și florile din Coran – Eric-Emmanuel Schmitt