„Bărbatul privi în jur uluit, neștiind ce să facă, incapabil să forțeze capacul ce-i bloca mintea. Arthur coborî în stradă, ca să nu îi împiedice fuga. Brusc, o hotărâre rapidă invadă încrețiturile de pe chipul bărbatului, iar zâmbetul larg pe care îl etalase atâta vreme dispăru ca la o rotire de oblon.
Față de Șobolan încercă să îl țină. Îl prinse de braț, dar omul o împinse cu brutalitate la o parte. Apoi ea încercă să îl pălmuiască, dar el o prinse de încheietură și i-o răsuci, iar încurajările mulțimii îi dădură puterea de a se smulge în sfârșit din strânsoarea ei. Rămase pe loc, tremurând, gata să se depărteze în fugă de ei.
Din cine știe ce motiv, la fel de brusc cum îi deschisese calea spre evadare, mulțimea își strânse rândurile. Niciodată speranța nu a părăsit mai repede fața unui om. Un agent de poliție stătea față în față cu el.
Răspunse la întrebări sincer, scurt și rapid, ca și cum același întrebări i-ar mai fi fost puse adesea și în alte dăți, și de-acum păru ușurat că nu trebuise să decidă dacă să fugă sau nu. Îi făcea plăcere să răspundă, ca și cum salvarea sa depindea de încântarea cu care o făcea, iar în zâmbetul său exista o dorință nezăgăzuită de a face pe plac poliției prin claritatea răspunsurilor și de a distra mulțimea, acum tăcută, prin conținutul lor. Cele două femei care îl ținuseră își rostiră mărturiile.”
Cartea Sâmbătă seara, duminică dimineața poate fi achiziționată de la: