„După ce se hotărî să petreacă în spital tot restul războiului, Yossarian le scrise tuturor cunoștințelor că este internat, dar nu menționă niciodată motivul. Într-o zi îi trecu prin cap o idee mai inteligentă. Le scrise tuturor cunoștințelor că urma să plece într-o misiune foarte periculoasă. „Au solicitat voluntari. Este foarte periculos, dar cineva trebuie s-o facă. O să vă scriu de îndată ce mă voi întoarce.” Și de atunci nu mai scrisese nimănui.
Toți pacienții ofițeri din salon erau obligați să cenzureze scrisorile tuturor pacienților recruți care erau instalați în saloane separate. Era o treabă monotonă și Yossarin constată dezamăgit că viețile recruților erau doar cu puțin mai interesante decât viețile ofițerilor. După prima zi îi trecu orice curiozitate Ca să mai scape de monotonie, inventă diverse jocuri. Moarte tuturor determinanților, declară el într-o zi, eliminând din toate scrisorile care-i treceau prin mână adverbele și adjectivele. În ziua următoare declară război articolelor. Ajunse la un nivel și mai înalt de creativitate în ziua care urmă, înnegrind tot textul scrisorilor, cu excepția articolelor. Simți că acest procedeu crea tensiuni mai dinamice între rânduri și aproape în toate cazurile transmitea un mesaj mult mai universal. Curând după aceea, excluse o parte din formulele de adresare și din semnături, lăsând textul neatins. O dată, șterse o scrisoare întreagă, cu excepția adresării „Dragă Mary”, iar la sfârșit scrise: „Tânjesc dramatic după tine. A.T. Tappman, capelan în Armata Statelor Unite”. A.T. Tappman era numele capelanului grupului.”
Catch-22 – Joseph Heller