„Sertarele biroului aveau cheile în ele; am deschis unul.
Am găsit acolo fragmente ale unei istorii a Corsicii, o lucrare despre mijloacele care pot fi utilizate pentru a aboli vendeta, câteva versuri în franceză, câteva sonete în italian. Toate, în formă de manuscris. Era mai mult decât aveam nevoie și presimțeam că nu trebuia să împing mai departe cercetările pentru a-mi face o părere despre domnul Louis de Franchi. Trebuie să fi fost un tânăr blând, studios, partizan al reformelor franceze. Am înțeles de ce plecase la Paris cu gândul de a deveni avocat.
Fără îndoială, pentru el exista un întreg viitor de civilizație în acest proiect. Iată ce gânduri îmi treceau prin minte în timp ce mă îmbrăcam. După cum i-am spus mai devreme doamnei Franchi, ținuta mea, deși nu era lipsită de un aer pitoresc, avea nevoie de o anumită indulgență.
Ea se compunea dintr-o vestă din velur negru, despicată la cusăturile mânecilor, pentru a permite trupului să respire în orele calde ale zilei, și din acele pasmanterii după moda spaniolă, prin care se zărea o cămașă din mătase în dungi. Pantalonul era asortat, înfășurat de la genunchi și până jos pe pulpă, în ghetre spaniole despicate pe o parte și brodate cu mătase în culori potrivite. În sfârșit, urma o pălărie din fetru, care lua ce formă doreai să-i dai, în special cea de sombrero.
Tocmai terminam de îmbrăcat această costumație, pe care o recomand călătorilor drept una dintre cele mai comode din câte cunosc, când ușa s-a deschis și a apărut servitorul care mă întâmpinase în pragul casei.”
Cartea Frații corsicani poate fi achiziționată de la: