Poate că greșesc, dar citind multe din cele scrise de Hitler, n-am găsit nici un fel de indicii că în 1916 Adolf Schicklgruber visa al doilea război mondial. Lenin însă visa. Mai mult, Lenin a fundamentat teoretic în această perioadă necesitatea unui astfel de război pentru edificarea socialismului în întreaga lume. Evenimentele au evoluat tumultuos. În anul următor a avut loc revoluția din Rusia. Lenin se duce în grabă în Rusia. Aici, în vâltoarea confuziei și arbitrarității, el și partidul său mic, dar organizat pe principii militare, pun mâna pe putere printr-o revoluție. Pașii lui Lenin sînt simpli, dar perfizi. În primul moment al formării statului comunist Lenin emite „Decretul asupra păcii”. Nu era deloc rău pentru propagandă. Însă Lenin voia pace nu pentru pacea în sine, ci pentru a-și consolida puterea. După decret, milioane de soldați înarmați s-au năpustit de pe front spre casă. Prin decretul asupra „păcii”, Lenin a transformat războiul imperialist în război civil, a cufundat țara în haos, consolidând puterea comuniștilor și recucerind puțin câte puțin teritorii pe care le-a supus. Soldații care au dat buzna de pe front au jucat rolul de spărgător de gheață ce despică Rusia. Rezultatul războiului civil a fost acea „epuizare generală”, dorită încă de Marx, care i-a permis lui Lenin să-și susțină și să-și consolideze puterea.
În politica externă pașii lui Lenin sînt la fel de perfizi; și aici el folosește același principiu: voi încăierați-vă, iar eu deocamdată mă uit de pe margine, iar cînd voi vă veți slăbi unul pe altul…
În martie 1918, Lenin încheie cu Germania și aliații ei pacea de la Brest. În acest timp, situația Germaniei era deja disperată. Sesizează acest lucru Lenin? Firește. De aceea și semnează actul de pace care:
– dă mână liberă lui Lenin în lupta pentru întărirea dictaturii comuniste în interiorul țării;
– oferă Germaniei importante resurse și rezerve pentru continuarea războiului în Apus, epuizând atât Germania, cât și pe aliații occidentali.
Încheind un document separat cu inamicul, Lenin a trădat aliații Rusiei. Dar Lenin a trădat însăși Rusia. La începutul lui 1918, victoria Franței, Marii Britanii, Rusiei, SUA și a altor țări asupra Germaniei și aliaților acesteia era aproape și inevitabilă. Rusia a pierdut în război milioane de soldați și avea dreptul deplin să se numere printre învingători, alături de aliații occidentali. Lui Lenin nu-i mai trebuia însă o astfel de victorie; lui îi trebuia revoluția mondială. Lenin recunoaște că „pacea” de la Brest n-a fost încheiată în interesele Rusiei, ci în interesul revoluției mondiale, în interesul instaurării comunismului în Rusia și în alte țări. Lenin recunoaște că a pus dictatura mondială a proletariatului și revoluția mondială deasupra oricăror interese naționale (Dare de seamă a CC la Congresul al VIII-lea al RKP(b)).
Înfrângerea Germaniei era deja iminentă, dar Lenin încheie o „pace” prin care Rusia renunță la drepturile sale de învingător. Mai mult, Lenin dă fără luptă Germaniei un milion de kilometri pătrați, cele mai fertile pământuri și cele mai industrializate zone ale țării; mai mult, plătește și o contribuție în aur. De ce?!
Iată de ce: „Pacea” de la Brest disponibiliza milioane de soldați ruși, iar aceste milioane, neconduse de nimeni, au plecat spre casă, distrugând în cale bazele statalității și democrația abia născută. „Pacea” de la Brest a constituit începutul unui crunt război civil, mult mai sângeros și mai crud decât primul război mondial. În timp ce fiecare lupta cu fiecare, comuniștii își întăreau și își extindeau puterea; iar mai apoi, după cîțiva ani, au supus întreaga țară.
„Pacea” de la Brest nu este îndreptată numai împotriva intereselor naționale ale Rusiei; ea este îndreptată și împotriva Germaniei. În sensul și în spiritul ei, „pacea” de la Brest este o prefigurare a pactului Molotov-Ribbentrop. Calculul lui Lenin din 1918 și calculul lui Stalin din 1939 sînt aceleași: lasă Germania să năvălească asupra Apusului, las-o să se epuizeze, căci cu această ocazie se vor epuiza și aliații occidentali, până la ultima suflare. Cu orice preț vom ajuta Germania să se epuizeze, apoi…
În momentul cînd din ordinul lui Lenin se semnează la Brest „pacea” cu Germania, la Petrograd se desfășoară o activitate intensă de pregătire a răsturnării guvernului german. În acest timp, la Petrograd se tipărește într-un tiraj de jumătate de milion ziarul comunist în limba germană Die Fackel. Încă înainte de semnarea „păcii” de la Brest, în ianuarie 1918, la Petrograd a fost creat grupul comunist german „Spartak”. De asemenea, ziarele Die Weltrevolution și Die Rote Fahne n-au apărut în Germania, ci în Rusia comunistă, din ordinul lui Lenin, care tocmai semnase „pacea” cu Germania. În Germania anilor ’20, comunismul a prins rădăcini adânci. Să nu uităm că Lenin a pus umărul la aceasta chiar în momentul cînd Germania ducea un război istovitor și fără speranță în Occident, iar Lenin semnase cu guvernul german un acord „de pace”.
Cartea Spărgătorul de gheață. Cine a declanșat al doilea război mondial? poate fi achiziționată de la: