Când era mic, băiatul visa la ce va fi atunci când va crește.
Poate polițist, poate profesor. Vance, prietenul mamei, citea cărți la serviciu, și asta părea o chestie distractivă. Dar băiatul nu era sigur de abilitățile lui – nu avea niciun talent special. Nu putea să cânte ca puștiul ăsta din clasa lui, Joss; nu știa să adune și să scadă numere interminabile ca Angela; de-abia putea vorbi în fața clasei, spre deosebire de Calvin cel antipatic și gălăgios. Singurul lucru care-i plăcea era să citească pagină după pagină din cărțile sale. Aștepta ca Vance să i le aducă: una pe săptămână, câteodată mai rar, câteodată mai des. Erau perioade când omul nu apărea, iar el se plictisea, recitind aceleași pagini jerpelite ale volumelor sale preferate. Dar a învățat să aibă încredere în omul amabil care se-ntorcea întotdeauna, cu o carte în mână. Băiatul s-a înălțat, s-a făcut foarte isteț. Vreo trei centimetri și o carte nouă o dată la două săptămâni, cam așa.
Părinții lui se schimbau pe zi ce trece. Tatăl lui a devenit mai zgomotos, mai neglijent, iar mama era din ce în ce mai obosită. Plângea noaptea, din ce în ce mai tare. Mirosul de tutun, ba chiar mai rău, a-nceput să se impregneze în zidurile căsuței. Farfuriile nespălate au umplut până la refuz chiuveta, iar răsuflarea tatei duhnea a scotch. Lunile treceau, iar el, uneori, uita cum arăta la față tatăl său.
Vance începu să vină mai des pe-acolo, iar el de-abia observă că suspinele nocturne ale mamei sale s-au schimbat. În acel moment își făcuse prieteni. Mă rog, un prieten. Prietenul s-a mutat apoi, iar el nu s-a obosit niciodată să-și facă prieteni noi. Simțea că n-are nevoie de ei. Nu-l deranja deloc să fie singur.
Bărbații care au venit în acea noapte au schimbat ceva profund în sufletul băiatului. Îl înăsprise ceea ce văzuse că i se întâmplase mamei sale și devenise din ce în ce mai furios când tatăl lui s-a îndepărtat. În scurt timp, taică-său nu a mai venit împleticindu-se în casa mică și murdară. Plecase de tot, iar băiatul a răsuflat ușurat. Gata cu scotch-ul, gata cu mobila sfărâmată sau cu găurile din pereți. Singurele lucruri pe care le lăsase în urmă erau un băiat fără tată și un living plin de pachete de țigări pe jumătate goale.
Băiatul ura gustul lăsat de țigări, dar îi plăcea la nebunie cum fumul îi umplea plămânii, tăindu-i răsuflarea. Le-a fumat pe toate, până la ultima, apoi și-a cumpărat altele. Și-a făcut prieteni, dacă îi poți numi prieteni pe niște rebeli și delincvenți care provocau mereu necazuri. A început să stea pe străzi până târziu, iar minciunile nevinovate și glumele inofensive pe care le coceau băieții ăștia supărați au început să se transforme în infracțiuni mai grave. S-au preschimbat în ceva mai întunecat, deși știau că e greșit – în cel mai rău sens al cuvântului – dar ei credeau că doar se distrează. Se simțeau îndreptățiți să facă asta și nu puteau renunța la valul de adrenalină care venea odată cu puterea lor. După fiecare suflet inocent pe care-l converteau, în venele lor pulsau și mai tare aroganța, foamea, iar limitele deveneau din ce în ce mai fragile.
Băiatul ăsta era încă cel mai cuminte dintre ei, dar își pierduse dorința de a deveni pompier sau profesor. Relația pe care o dezvolta cu femeile nu era una obișnuită. Tânjea după mângâierea lor, dar se proteja împotriva oricărui fel de legătură emoțională. Aici era inclusă și mama lui, căreia nu-i mai spunea nici măcar un simplu „Te iubesc“. Oricum, de-abia se mai întâlnea cu ea. Își petrecea cea mai mare parte a timpului bătând străzile, iar casa ajunsese să nu mai însemne nimic pentru el, în afara locului unde veneau din când în când pachetele. Pe aceste pachete, sub numele lui Vance, era mâzgălită o adresă din Washington.
Vance îl părăsise și el.
Fetele îi acordau atenție. Se țineau după el, își înfigeau unghiile lungi în brațele lui, în vreme ce el le mințea, le săruta, le-o trăgea. După sex, multe dintre ele voiau să-l strângă în brațe. El le alunga, nu le săruta și nici nu le mângâia. De cele mai multe ori, dispărea înainte ca ele să-și tragă răsuflarea. Își petrecea zilele drogat și nopțile, și mai drogat. Pierdea vremea pe aleea din spatele prăvăliei cu băuturi sau în magazinul tatălui lui Mark, își irosea viața. Spărgea magazine de băuturi, făcea filmulețe crude, umilea fetișcane naive. Nu mai putea simți nimic în afară de aroganță și furie.
În cele din urmă, mama lui s-a săturat. Nu mai avea nici banii necesari, nici răbdarea de a gestiona comportamentul lui distructiv. Tatăl său primise o slujbă la o universitate din Statele Unite. În Washington, mai exact. În același stat cu Vance, ba chiar în același oraș. Omul bun și omul rău în același loc, din nou.
Cartea Înainte de noi poate fi achiziționată de la: